Documente masonice româneşti din fondurile Bibliotecii Freemasons Hall, Londra. Cronologia relaţiilor masonice româno-engleze la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX

Trivium, Revistă de Gândire Simbolică editată de Institutul de Studii și Cercetări Simbolice Iași

Anul XI, nr. 1 (38). Ianuarie-Martie 2019, p. 40-52

Biblioteca Marii Loji Unite a Angliei găzduieşte zeci de mii de documente de arhivă ce privesc direct francmasoneria universală. Printre aceste zeci de mii de documente se păstrează inclusiv unele care poartă mărturiile, semnăturile unor foşti mari demnitari ai francmasoneriei din România, cum ar fi Constantin Moroiu, Jean Pangal, Prinţul Bibescu etc. Respectiv, am încercat să ordonez pe o axă temporală aceste documente, pentru a ilustra, în baza lor, parcursul unilateral al francmasoneriei româneşti, de pe poziţiile Marii Loji Unite a Angliei. 

Înainte însă de a începe ordonarea cronologică, trebuie să menţionez că o mare parte dintre aceste documente nu au fost valorificate încă. De altfel, în registrul de căutare, conţinutul cutiei în care sunt păstrate o parte a documentelor, este descris drept „nevalorificat”. Un pachet de scrisori româneşti este într-o stare foarte precară. Scrisorile sunt păstrate aşa cum au fost pliate la trimitere. Între timp se pare că nu au mai fost citite, astfel încât atunci când le-am deschis, trebuia să le mânuiesc cu grijă pentru a nu le deteriora şi mai mult. Chiar şi aşa, câtorva dintre ele le lipseau fragmente întregi iar unele a trebuit să le adun bucată cu bucată pentru a le reconstitui. 

Documentele, scrisorile ce privesc masoneria română sunt scrise în limbile franceză, engleză, germană.

Astfel, un prim document pe axa noastră cronologică este o scrisoare a lojii Înţelepţii din Heliopolis, or:. Bucureşti, datată „1 Mai 1874” şi purtând numărul de ordine 174 (scris de mână cu cerneală violetă). Scrisoarea a fost expediată autorităţilor masonice engleze cu intenţia de a face cunoscută existenţa respectivei loji şi a-şi exprima loialitatea. Respectiva scrisoare poartă semnătura venerabilului A. Costiesco şi a altor demnitari ai lojei şi este însoţită de un „tablou al membrilor activi” pe anul de lucru 1873-1874. Acest tablou al membrilor activi întruneşte o listă cu un total de 69 persoane, indicându-se gradul, demnitatea şi poziţia socială. Urmează un alt document, un raport al lucrărilor aceleiaşi loji, pe anul de lucru 1873-74, cu indicarea sumelor din trezoreria atelierului precum şi provenienţa acestora dar şi repartizarea banilor şi redirecţionarea lor către diverse acte de caritate.

Următoarea scrisoare este datată cu luna iunie 1875, venită din partea aceleiaşi loji, Înţelepţii din Heliopolis, însoţită de un raport similar pe anul de lucru 1874-75, respectând tipicul precedentului raport de activitate.

Un al treilea document pe axa cronologică este o scrisoare a lojii România, or:. Iaşi, expediată supremului consiliu de grad 33 din Anglia. Scrisoarea poartă data 28 mai 1879. Astfel, se cere protecţia Supremului Consiliu pentru loja România precum şi pentru alte loji din Moldova care vor alege să treacă ulterior sub protecţie engleză. Se specifică de asemenea situaţia precară din punct de vedere material al lojii, ca urmare a războiului. Scrisoarea este semnată de către venerabilul G. Zernecke. Surpriza semnăturii venerabilului Zernecke o constituie indicaţia că acesta ar fi şi Maestru Venerabil din Trecut al lojii Concordia Perfectă din or:. Brăila, lojă totalmente necunoscută până acum, nemaifiind menţionată anterior de niciun istoric al francmasoneriei româneşti. O altă semnătură la finele acestei scrisori este cea a Secretarului, G. Prodan, Maestru Venerabil din Trecut al lojii Unitate şi Pace din or:. Iaşi.

O altă scrisoare din partea lojii Înţelepţii din Heliopolis este datată 10 octombrie 1879 şi este scrisă în limba franceză. În aceasta, se comunică Marii Loji a Angliei că la data de 1 mai 1879 în România s-a înfiinţat „în mod iregular” Marele Orient al României însă un număr de 10 fraţi din loja Înţelepţii din Heliopolis continuă să activeze în obedienţa Marelui Orient al Franţei şi în acest sens loja a fost reinstalată la data de 6 iulie 1879 sub auspiciile aceluiaşi Mare Orient Francez.

La final figurează semnătura Venerabilului A. Tavernier şi a Secretarului M. Ascher.
Există şi un răspuns la această scrisoare sub forma unei schiţe, scrisă de mână şi semnată de către H.G.Buss[1], Asistent al Marelui Secretar. În acest răspuns, se confirmă primirea scrisorii din 10 octombrie şi se menţionează că „Marele Orient al Angliei” (sic) recunoaşte toate lojile aflate sub obedienţa Marelui Orient al Franţei.

Probabil că acest răspuns a fost expediat şi a şi ajuns la Bucureşti pentru că urmează o altă scrisoare din Bucureşti, semnată de Venerabilul A. Tavernier şi Secretarul M. Ascher, la data de 25 octombrie, acelaşi an. De această dată se mulţumeşte pentru bunăvoinţa răspunsului primit şi anunţă că ar rămâne foarte îndatoraţi dacă s-ar aduce la cunoştinţa atelierelor aflate sub obedienţă engleză printr-o circulară, că toţi fraţii englezi, şi nu numai, aflaţi cu treburi comerciale în Bucureşti, sunt aşteptaţi oricând în loja „Înţelepţii din Heliopolis”. De asemenea, se cere adresa unui atelier din Londra unde fraţii din România, aflaţi cu treburi sau în trecere prin Marea Britanie, ar putea asista la lucrări.

Aceasta este ultima scrisoare semnată de către loja „Înţelepţii din Heliopolis”, aflată în colecţia Bibliotecii Freemasons Hall.

Urmează o pauză de 3 ani şi următoarea scrisoare este datată 7/19 aprilie 1882, cu antetul „Marea Logie Nationala. Suprem Consiliu al Masoneriei Romane”. Scrisoarea este adresată „către Marele Angliei, Alteţă Regală şi P.Î. Mare Maestru”. Textul scrisorii ne dezvăluie conflictul dintre Marele Orient al României şi Marea Lojă Naţională. Respectiv, se comunică autorităţilor engleze că Marele Orient al Franţei dar şi Marele Orient al Romei au câteva loji în România ai căror membri însă ar prejudicia prin acţiunile lor imaginea Francmasoneriei Universale. De exemplu, sunt menţionate „acele loji de hoţi”, specificându-se loja Corona României, ai căror membri ar fi „furat” 700 franci de la loja Etoile du Danube, aflată sub obedienţă portugheză. Astfel, conform textului de mai departe al scrisorii, asemenea loji ar „întreţine indivizi” precum Mosco Ascher şi A. Tavernier, care ar fi sustras actele de la veritabila lojă Les Sages d’Heliopolis. Sau „indivizi” precum Leonida Sterea, venerabil al lojii Progres de Tulcea, care ar fi stat în arest 30 de zile pentru că s-ar fi bătut la cabaret cu profanul Branisteanu iar drept consecinţă a acestei întâmplări ar fi fost privat de dreptul de a mai profesa avocatura. Toate aceste învinuiri invocate sunt însoţite de trimiteri de gen „a se vedea Monitorul Oficial al României din 26 ianuarie 1882, a se vedea circulara Nr 123”. Scrisoarea este semnată de „Marele Maestru al Ordinului” C. Moroiu şi „Marele Secretar General” Dr. N. Theodorescu.

Pe axa noastră cronologică urmează o serie vastă de documente ale lojii Zur Bruderkette, or:. Mamorniţa. Documentele, sub formă de scrisori, invitaţii, rapoarte, sunt în limba germană şi cele mai multe dintre ele sunt scrise pe hârtie de o calitate fie foarte proastă, fie extrafină, ceea ce a făcut ca în timp textul să devină foarte greu lizibil. Unde mai punem că cerneala folosită şi-a pierdut din intensitatea culorii iar hârtia extrafină (aproape transparentă) a contribuit la îngreunarea descifrării textului în cazul în care, probabil din motive de economisire, s-a scris atât pe faţă cât şi pe verso. Cel mai timpuriu document din seria Mamorniţa este datat 27 iunie 1884 iar cel mai târziu, 7 octombrie 1884. Încă urmează să lucrăm la descifrarea acestor documente.

Tot pe anul 1884 mai avem o scrisoare cu antetul „Marea Logie Nationale Romana, Or:. Bucuresci”, expediată la data de 28 septembrie. Scrisoarea a fost trimisă Marelui Secretar General al Marii Loji a Angliei, colonelul Shadwell H. Clerke [2]. În scrisoare, se anunţă că în ţinuta din 27 septembrie, Alteţa Sa Regală, Prinţul Albert de Walles a fost proclamat Mare Maestru de Onoare al Marii Loji Naţionale a României. Colonelul Clerke este însărcinat să îi transmită diploma Prinţului de Walles. Scrisoarea poartă semnătura Marelui Maestru C. Moroiu şi a Marelui Secretar Dr.N.Theodorescu.

Peste o lună şi câteva zile, Marea Lojă a Angliei va primi o scrisoare datată 1 noiembrie 1884, purtând antetul „R:.L:. Hiram, Or:.Botoşan Rit memphis Sub Ausp:. M:. Or:. Frances Suprem Cons:. Frances şi a posesiunelor Francese”. Din păcate această scrisoare este deteriorată în mod avansat, reconstituind-o personal din câteva fragmente. Totuşi fragmentul final al scrisorii lipseşte. Din textul reconstituit putem citi rugămintea lojii Hiram către Marea Lojă a Angliei de a li se trimite un calendar masonic în care să se regăsească lista lojilor aflate sub obedienţă engleză. Pe fragmentul în care figurează antetul este prezent sigiliul lojii, aplicat în cerneală violetă.

Din fericire, am depistat într-un alt pachet de documente un Tablou al membrilor activi al lojii Hiram, în stare perfectă, purtând sigiliul lojii şi semnăturile Venerabilului G. Ghinţer, a primului supraveghetor B. Zoldester, a supraveghetorului secund I. Goldşleiger, a Oratorului A. Fäger şi a Secretarului O. Goldenberg. Acest Tablou a fost expediat Marii Loje a Angliei la data de 3 noiembrie 1884. În Tabloul membrilor activi ai acestei loji, dintre cele 22 nume prezentate, 3 sunt absolut noi, neregăsindu-le în nicio lucrare de profil. Aceste 3 nume sunt: Kalischer Joseph, Many Cristian şi Schmelz I. Cu toate acestea, merită să aducem drept comparaţie un alt Tablou al lojii Hiram din Botoşani, pe care l-am descoperit în fondurile Arhivei de Stat Militare a Federaţiei Ruse. Acest din urmă Tablou este datat 29 septembrie 1884. În acest document lipsesc numele lui Many Cristian şi Schmelz I. însă persistă numele lui Kalischer Joseph.

În ordine cronologică, următoarea scrisoare parvenită către Marea Lojă a Angliei şi păstrată în arhivele Freemasons Hall este cea din 24 aprilie/7 mai 1910, din partea Marii Loje Naţionale Române. La 23 aprilie/6 mai se stinsese din viaţă protectorul Francmasoneriei engleze, Regele Edward VII-lea. Respectiv, Marea Lojă Naţională Română transmitea condoleanţe fraţilor din Marea Britanie şi anunţa că preconizau să aibă o ţinută funebră în data de 26 aprilie/9 mai, la care să participe toate lojile din obedienţa sa. La safârşit figurează semnătura Marelui Maestru C. Moroiu şi a Marelui Secretar.

În continuare avem un document destul de curios, mai exact o copie a unei scrisori din partea Marelui Secretar Robert Judson Kenworthy [3] către Marele Secretar al Jurisdicţiilor din SUA. Subiectul scrisorii era „Marea Lojă Americană din România”. Se relatează despre corespondenţa cu B.J.Hornstone [4], care îi informa la rându-i în data de 21 iulie 1921 despre faptul că Marea Lojă Americană din România ar fi obţinut o chartă de la Federaţia Internaţională Masonică cu sediul la Zurich şi că în curând aşteaptă acelaşi lucru de la Federaţia Masonică Americană, a cărui preşedinte ar fi Mc B. Thomson. Respectiv, Marele Secretar Konworthy vrea să ştie dacă Federaţia Masonică Americană cu al său preşedinte Thomson constituie un corp masonic regular şi de asemenea dacă Congresul Mondial Masonic din anul precedent, care a avut loc în Zurich, a fost unul autentic masonic. De asemenea, se relatează răspunsul oferit lui Hornstone, din care reiese că acestuia i s-a sugerat să opereze mai atent cu termenul „recunoaştere”. Se mai menţionează că scrisorea lui Hornstone era însoţită de o listă a ofiţerilor „Marii Loji”, unde el însuşi figurează în calitate de „Mare Secretar şi Trezorier”.

Un document foarte interesant datează din anul 1927, 6 aprilie. Este vorba despre un Memorandum scris de mână pe foaie cu antet dublu, al Marii Loji Unite a Angliei şi al Bibliotecii şi Muzeului Marii Loji. Este vorba despre întâlnirea avută de către reprezentanţii Marii Loji Unite a Angliei cu Ioan Pangal, acţiune desfăşurată chiar la Freemasons Hall din Londra. Se relatează că Ioan Pangal a adus în discuţie problema recunoaşterii Marii Loji a României. Partea engleză a oferit răspunsuri evazive şi atunci Pangal ar fi solicitat o audienţă privată şi cu caracter neoficial la Marele Secretar pentru a prezenta „situaţia României”. De asemenea, conform spuselor lui Pangal, însăşi Prinţul Nicolae ar fi dispus să se iniţieze dacă Marea Lojă Unită a Angliei ar oferi recunoaştere Marii Loji a României.

Cu toate că informaţiile oferite de acest Memorandum sunt nu doar curioase dar şi foarte interesante, documentul nu s-a lăsat descifrat prea uşor având o caligrafie problematică, lucru care ne dă de bănuit că cel mai probabil a fost scris direct în cadrul discuţiilor, fapt ce conferă valoare în plus documentului.

Jean Pangal nu şi-a limitat acţiunile doar la întâlnirea relatată mai sus, în vederea obţinerii recunoaşterii din partea Marii Loji Unite a Angliei. Astfel, în vara anului 1927, mai exact la 23 august, aflându-se la Paris cu ocazia unui Congres Interparlamentar, trimite o scrisoare Marelui Secretar al Marii Loji Unite a Angliei, Phillip Colville Smith [5], anunţând că se află la Paris şi că a fost „împuternicit” de către Marea Lojă Naţională din România să ia contactul cu autorităţile masonice engleze. Roagă să fie anunţat despre decizia cu privire la o potenţială întâlnire cu reprezentanţii Angliei, printr-o scrisoare remisă la aceeaşi adresă din Paris. Îşi exprimă absoluta disponibilitate cu privire la venirea sa în Londra pentru a putea comunica situaţia masoneriei din România. Încheie scrisoarea anunţând că Marea Lojă Naţională din România i-a oferit toate împuternicirile pentru a vorbi în numele ei. În Post Scriptum menţionează că ar putea veni în Londra la începutul lunii septembrie.

Scrisoarea lui Pangal a fost citită şi tradusă imediat iar la 26 august, o copie a traducerii îi era trimisă lui H.C. de Lafontaine [6]. Copia traducerii era însoţită de un mesaj prin care i se comunica pe scurt despre ce este vorba şi i se cerea favorul de a fi prezent la începutul lunii septembrie, la întâlnirea cu Ioan Pangal, pe post de interpret. În scrisoarea adresată lui de Lafonatine se menţionează că s-a discutat cu Preşedintele despre scrisoarea lui Pangal şi acesta s-ar fi exprimat că ar trebui să fie fixată acea întâlnire cu „Fratele”. În pachetul de documente cercetat am depistat traducerea din franceză a scrisorii lui Pangal, scrisă de mână. Tot acolo am găsit şi traducerea dactilografiată, trimisă lui H.C. de Lafontaine. 

La 27 august, fratele H.C. de Lafontaine va răspunde că va fi prezent la întâlnirea cu Jean Pangal însă dacă respectivul va vorbi în limba română, nu va putea fi de vreun folos, aşa după cum el nu „a auzit nimic despre acea limbă”. În schimb, dacă domnul Pangal se va exprima în franceză sau italiană, atunci ar putea să se ajungă la un numitor comun. Scurta scrisoare a lui Lafontaine e scrisă de mână, în  grabă însă poartă antetul „52 Albert Court, Kensington Gore, S.W. 7.”

Următorul document este o scrisoare datată 26 septembrie 1930 şi recepţionată de către oficiul Marelui Secretar a Marii Loji Unite a Angliei, Sir P. Colville Smith,  la 1 octombrie. Scrisoarea poarta antetul Marii Loji Naţionale din România împreună cu numele Marelui Secretar, Erast Peretz. Cu toate acestea, scrisoarea este semnată de către asistentul Marelui Secretar. Se aduc mulţumiri pentru o scrisoarea trimisă de Marea Loja Unită a Angliei la 17 septembrie şi se specifică faptul că Prinţul Bibescu ar considera un „privilegiu” să fie primul reprezentant al Marii Loji Unite a Angliei pe lângă Marea Lojă Naţională a României. Numele Prinţului Bibescu îl vom mai întâlni şi în alte documente.

Precedenta scrisoare e prima de după recunoaşterea Marii Loji Naţionale din România, în 1930 şi aşa cum era normal se aducea în discuţie schimbul de reprezentanţi. În curând alte Mari Loji aflate sub obedienţă engleză vor primi scrisori de intenţie din partea Marii Loji Naţionale din România. Printre acestea se enumeră şi Marea Lojă a Irlandei, care la 28 ianuarie 1931, trimitea o scrisoare către Secretariatul Marii Loji Unite a Angliei, în care cereau indicaţii cu privire la acţiunile ce urmau să fie întreprinse cu privire la schimbul de reprezentanţi cu Marea Lojă a Jugoslaviei (Bratislava), Marea Lojă a Cehoslovaciei (Praga), Marea Lojă Lessing zu der drei Ringen (Praga) şi Marea Lojă Naţională din România (Bucureşti). Scrisoarea este semnată de către Marele Secretar, Henry C. Shellard.

Secretariatul englez nu s-a prea grăbit să ofere un răspuns fraţilor irlandezi, astfel încât aceştia au mai trimis o scrisoare la 4 februarie, în care specificau că încă aşteaptă indicaţiile de rigoare. Însă tot la 4 februarie, Secretariatul englez a răspuns oferind acordul pentru schimbul de reprezentanţi cu Marile Loji sus-menţionate.

La 13 februarie, Marea Lojă Unită a Angliei, trimitea o scrisoare către Marea Lojă Naţională din România, prin care anunţa că Ducele de Connaught, Regele George (V), a aprobat candidatura Prinţului Bibescu în calitatea de reprezentant al Masoneriei engleze pe lângă Marea Lojă Naţională din România. Despre această scrisoare aflăm dintr-o alta, expediată la 10 martie 1931 de către Erast Peretz, Marele Secretar român. În scrisoare se mulţumeşte pentru această aprobare precum şi pentru Patenta corespunzătoare primită în aceeaşi zi, la 10 martie.

La 28 aprilie, 1931, Marea Lojă Naţională din România primeşte o bijuterie desemnată pentru Prinţul Bibescu în calitatea sa de reprezentant al Masoneriei engleze. Marele Secretar mulţumeşte printr-o scrisoare în numele Prinţului şi anunţă că respectiva bijuterie îi va fi înmânată imediat ce acesta se va reîntoarce din călătoria sa în India.

Lista documentelor pentru anul 1931 o încheie o listă a demnitarilor Marelui Orient al României, trimisă la 25 decembrie. Lista cuprinde 20 de demnitari, cu numele, demnitatea şi poziţia socială. La finalul listei regăsim semnăturile Preşedintelui Consiliului Ordinului, Emil. J. Papiniu şi a Marelui Secretar, Corneliu Mihalesco.

Anul 1932 ne aduce o serie de scrisori româneşti adresate Marii Loji Unite a Angliei, dintre care primele două sunt datate 29 septembrie 1932. Ambele poartă semnătura Marelui Secretar Erast Peretz. În prima se reaminteşte Marii Loji Unite a Angliei că nu a desemnat încă un reprezentant al Marii Loji Naţionale din România. A doua scrisoare vine cu sugestia (la iniţiativa Prinţului Bibescu) ca anume Edward Dean [7] să fie numit în calitate de reprezentant al Marii Loji Naţionale din România, dat fiind faptul că acesta a vizitat de mai multe ori România şi a întocmit chiar un studiu despre masoneria din această ţară. Aceste două scrisori au fost recepţionate de către englezi la 10 octombrie.

Respectiv, la 11 octombrie se trimitea un răspuns. Copia scrisorii de răspuns se păstrează împreună cu tot pachetul de corespondenţă românească pentru anul 1932.  Se confirmă primirea scrisorilor.

La 3 noiembrie, Fratelui Edward Dean i se comunica printr-o scrisoare a Marelui Secretar P. Colville Smith că a fost desemnat de către Ducele de Connaught în calitate de reprezentant al Marii Loji Naţionale din România. Se păstrează copia acestei scrisori.

În aceeaşi zi i se comunică şi Marelui Secretar Erast Peretz că Ducele de Connaught a aprobat candidatura lui Edward Dean. Se comunică adresa Fratelui Dean precum şi faptul că acesta este Maestru din Trecut al Lojii Alexandra Palace No 1541.

Edward Dean trimite o scrisoare de răspuns către Sir P. Colville Smith deja la 4 noiembrie, prin care mulţumeşte pentru onoarea acordată si îşi exprimă speranţa că serviciile sale vor fi utile.

În continuare urmează o serie de scrisori datate 5, 12, 13 decembrie, prin care toate părţile sunt înştiinţate despre acordul (formal de altfel) Pinţului Bibescu în ce priveşte candidatura lui Edward Dean precum şi mulţumirile acestuia pentru încrederea acordată.

Cu aceste scrisori, încheiem prezentarea documentelor masonice româneşti păstrate în Biblioteca Freemasons Hall din Londra. 

În fondurile Bibliotecii mai există scrisori de dată recentă, unele parvenite din partea câtorva obedienţe româneşti iregulare, contemporane. Însă aceste scrisori îşi aşteaptă încă timpul când vor putea fi considerate drept documente revelatoare ale parcursului masoneriei româneşti. Până atunci însă nu ne rămâne decât să privim în trecut, sa extragem concluziile de rigoare şi să exclamăm: „O, Tempora, O Mores”...

Note:

[1] H.G.Buss – Francmason englez cu o prodigioasă activitate masonică. Astfel pe parcursul anului 1877 îl regăsim la consacrarea mai multor loji londoneze, cum ar fi New Finsbury Park Lodge No. 1695, Beaconsfield Lodge 1662 etc. Tot atunci îl regăsim déjà pe pozţia de Asistent al Marelui Secretar. 

[2]  Colonelul Shadwell Henry Clerke – Născut în 1836 în Bandon, County Cork, Irlanda. Va avea o fulmimantă carieră militară. În 1880 va fi desemnat ca Mare Secretar al Marii Loji a Angliei. Trecut la Orientul Etern în decembrie 1891, la vârsta de 55 ani.

[3]  Robert Judson Kenworthy (1861, Iunie 28 - 1931, Iunie 7) – Iniţiat la 17 Aprilie 1889 în Montauk Lodge No. 286; Brooklyn; NY. 1910-1911 – Mare Maestru al Marii Loji a Statului New York. Din 1918 până la trecerea la Orientul Etern (8 Iunie 1931) – Mare Secretar al Marii Loji a Statului New York.

[4] Bernard J. Hornstone – ataşat al legaţiei SUA la Bucureşti. În 1922, la ordinul lui Blaim Thompson (Mare Maestru al Marii Loji din Salte Lake City, fondează Marea Lojă Americană din România. În cadrul acesteia a creat două loji, punându-le sub egida Marii Loji a Statului New York. Această iniţiativă nu a avut o viaţă prea lungă. Respectiv, în toamna aceluiaşi an, B.J.Hornstone este exclus din rândurile masoneriei americane.

[5]  Sir Phillip Colville Smith -  Mare Secretar al Marii Loji Unite a Angliei în perioada 1917-1937. În 1923 i-a fost conferită demnitatea de Comandor al Ordinului Regal Victorian iar în 1925 a fost înnobilat cu titlul de cavaler.

[6]  Henry Philip Cart De Lafontaine (1884-1963) – Născut în Elveţia, participă în Primul Răyboi Mondial, Lt. Colonel. Pe lângă cariera militară a avut o prodigioasă activitate masonică, autor al mai multor lucrări precum „The possibilities of Freemasonry”, „Some aspects of French Freemasonry”, „The Ancient Egyptian Mysteries”, „The Idealism of Masonry” etc.

[7]  Edward Dean vizitase România în 1928 şi ulterior publicase un material cu privire la Francmasoneria română. 

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.