B'nai B'rith

Emblema Ordinului B'nai B'rith

Ar fi absurd sa vorbim despre formarea Uniunii Sovietice (URSS) si sa negam rolul primordial al Partidului Comunist (PCUS) in acest proces istoric. La fel de absurda ar fi si negarea importantei miscarii masonice in procesul de formare al Statelor Unite ale Americii (SUA). Cu toate acestea, se acorda o importanta enorma masoneriei, insa se neglijeaza aproape cu totul importanta Ordinului B'nai B'rith in parcursul istoric si diplomatic al SUA.

Fapt regretabil printre altele, mai ales in pofida faptului ca multa lume atribuie evreilor responsabilitatea pentru diverse teorii ale conspiratiei, fara a cunoaste aproape nimic despre organizatia de baza de tip masonic, exclusivist iudaica, B'nai B'rith. Din pacate, literatura despre acest Ordin nu prea exista, or daca si exista este destinata unui public prea putin numeros, majoritatea nestiind practic nimic despre existenta, activitatile si importanta sa. In spatiul de vorbire al limbii romane in general, persista o lipsa acuta de informatie ce ar trata acest aspect. Articolul ce urmeaza, rezultat in urma sumarii concluziilor unor investigatii de mai multi ani, pe cont propriu, asupra problematicii existentei Ordinului B'nai B'rith, vine pentru a acoperi macar partial lipsa de informatie din acest domeniu.

Pentru a intelege premizele aparitiei Ordinului B'nai B'rith, aparitie ce a avut loc pe pamant american, o sa parcurgem cate ceva din istoricul masoneriei americane si apartenenta evreilor la masonerie.

La 30 iulie 1733, are loc fondarea primei Mari Loje Provinciale din SUA, in frunte cu Marele Maestru, Henry Price, supranumit si "tatal masoneriei americane". Este supranumit astfel pentru ca aproximativ peste o luna, la 21 august 1733, tot el, fondeaza Loja Sf. Ioan din Boston, prima Loja a SUA, care activeaza si pana astazi. Marea Loja Provinciala a fost fondata sub jurisdictie engleza.  In noua Loja americana formata, figurau si membri de provenienta iudaica, cum ar fi Stephen Moran. Anume el a fost cel care a introdus gradele inalte in masoneria americana. In general, in SUA, pentru initierea in gradele inalte ale masoneriei exista doua jurisdictii: de Nord si de Sud, iar granita de demarcatie intre ele este chiar linia Mason-Dixon. Din jurisdictia de Sud, faceau parte un numar insemnat de evrei, membri ai diverselor congregatii iudaice: Isaac Kantor, Abraham Alexander, Iakob Deleon (congregatia "Beth Elohim"), Israel Deliben, David Laba, Samuel Maier (congregatia "Haver Ruth"), etc. Acest fapt ne ilustreaza ponderea evreilor in masoneria gradelor inalte.

Paralel cu Masoneria de Rit Scotian, in SUA acelor timpuri se dezvolta un alt tip de Loji masonice. Este vorba despre Odd Fellows. Acest tip de Loji era destinat din start, persoanelor cu venituri foarte modeste. Cotizatiile in aceste Loji nu depaseau suma de 1 penny. Anume in Lojile Odd Fellows a fost adoptata la scara larga activitatea filantropica. Fondatorul Lojilor Odd Fellows a fost Thomas Wildey (1782-1861), fierar de meserie, care la 26 septembrie 1789 in Baltimore, infiinteaza prima Loja Odd Fellows "Washington Nr.1". In Odd Fellows activau foarte multi evrei, inclusiv femei, caci Lojile sunt atat feminine cat si masculine (fapt regasit si la B'nai B'rith). Mentionez acest fapt pentru ca exista numeroase opinii cu referire la preponderenta evreilor pe teritoriu american din perioade timpurii ale colonizarii teritoriilor ameridiene.

Inclusiv in miscarea masonica americana, se pare ca evreii au avut un cuvant greu de spus. O dovada in acest sens este si mentiunea din actele masonice apartinand Marelui Maestru a Marii Loji din Massachusetts, Guld, acte conform carora inca in 1658, cativa evrei provenienti din Olanda, au fondat o Loja masonica in Newport, Loja gazduita in casa evreului Kampurell. Iata mentiunea in cazua: "Noi ne adunam in casa lui Mordehai Kampurell si tineam sedinte de intiere in francmasonerie, dupa ritualul Abraham-Moise...".

Dincolo de apartenenta la masonerie a evreilor, existau totusi un numar enorm de evrei care aproape ca se urau intre ei din considerente interpretative religioase. Este vorba despre evreii sefarzi si cei aschenazi. Numeroase conflicte intre aceste doua grupari, precum si intre numeroasele congregatii iudaice, intre evreii reformisti si cei ortodoxali, faceau ca larga comunitate iudaica pe pamant american sa fie foarte dispersata. Respectiv, era necesar ca cineva sa incerce sa-i uneasca pe toti evreii imigranti. Ei, bine, iata ca la 13 octombrie, 1843, un imigrant evreu din Germania, mason, Henry Jones, impreuna cu alti cativa evrei masoni, fondeaza Ordinul Independent Bundesbruder (Fratii Aliantei). Intrunirea a avut loc cafeneau lui Aaron Sinsheimer dintr-o strada a Wall Street-ului, New York. Astfel a aparut cea mai veche asociatie obsteasca din America, cu statut permanent la ONU, mai veche decat Armata Salvarii, Crucea Rosie si multe altele.

Printre ceilalti membri fondatori (in numar total de 12), se numaru afaceristi evrei precum Jonas Geht, Valentin Kohon, William Renault, Isaac Rosenburg etc.

Ceva timp, in Ordin figurau doar acesti 12 frati. Cu toate acestea, activitatea lor era foarte prolifica. Numai peste o saptamana, la 21 octombrie, 1843, a fost adoptata Constitutia Ordinului Bundesbruder si Ritualul de Lucru. Ritualul de lucru includea 6 grade in care se ilustrau episoade din istoria poporului evreu. S-a stabilit de asemenea ca Sediul permanent al Ordinului sa fie in New York (acolo s-a mentinut pana in 1910). Taxa de initiere a fost fixata 5 dolari, cotizatia era intre 1 si 6 dolari, in dependenta de posibilitatile noului frate. Ceremonia de deschidere oficiala a Lojei a avut loc la 12 noiembrie 1843, ora 20:00 intr-un templu masonic.

Statutul Ordinului B'nai B'rith, care nu a suferit modificari esentiale de la adoptarea lui in 1843, mentioneaza in preambulul sau: "Ordinul B'nai B'rith isi asuma misiunea de unificare a israelitilor ( termen inlocuit apoi cu "reprezentantii religiei mozaice") cu scopul realizarii intereselor lor supreme, precum si a celor general-umane, precum si pentru a dezvolta si a perfectiona calitatile poporului evreu, ca in spiritul credintei lor sa induca tendintele patriotice, filantropice etc etc...".

Pentru o denumire destinata profanilor, s-a convenit ca Ordinul sa se numeasca B'nai B'rith (Fiii Aliantei, Testamentului). In limba idish va suna B'ne B'riss, si anume sub aceasta denumire va fi cunoscut in Germania. In dialect sefard se numeste Beni Berith. Denumirea vine de la radacina "ben" - fiu, copil dar si conducator, suveran, discipol, comunitate. Termenul "berith" inseamna "bucata din carnea animalului jertfit". Dupa cum vedem, interpretari se pot reitera dintre cele mai diverse.

Pana in 1850, lucrarile ritualice s-au tinut doar in limba germana. Simbolul Ordinului a fost adoptat sfesnicul cu 7 brate (menorah), pentru ca "simboliza Lumina". Pana in 1868, in cadrul ceremoniilor se folosea terminologie ebraica. Astfel, Presedintele era supranumit "Marele Nazi Abh", Vicepresedintele - "Marele Alef", Secretarul - "Marele Sofer" etc.

Cu timpul, B'nai B'rith a devenit o asociatie exclusivista, destinata evreilor din intreaga lume. Bugetul a crescut considerabil si au fost create numearoase organizatii in afara SUA. De exemplu, deja in 1865, existau 66 Loji cu 5831 frati, cu un buget organizational in suma de 267341 dolari, suma considerabila pentru acele timpuri.

Pentru a promova interesele evreilor in masa, in anul 1927, B'nai B'rith semneaza un acord cu "Motion Picture & Distributer of America", acord prin care Ordinul devenea consultantul de baza in realizarea filmului "King of Kings". Filmul ilustra viata lui Iisus. Respectiv, B'nai B'rith a cautat ca filmul sa  ilustreze anumite scene, in special scenele patimilor si condamnarea lui Iisus, intr-o lumina ce nu ar fi aruncat vina crucificarii asupra Sinedrionului (Sfatul inteleptilor) evreiesc. Filmul a aparut pe ecrane aducand istoria vietii lui Iisus intr-o maniera lejera, ce abolea orice vina a evreilor in condamnarea hristica. Mai mult decat atat, prin anumite parghii de influenta, filmul a fost interzis in Europa. Tot in urma semnarii acestui acord, s-a creat o Loja B'nai B'rith in care intrau doar lucratori evrei din industria filmului de la Holywood, incepand cu producatori si terminand cu tehnicieni. Mai apoi au urmat alte Loji "cinefile" precum si Loji conform orientarii dupa diverse profesii. De atunci si pana acum, Holywood-ul a cunoscut destui membri B'nai B'rith in functii inalte in cadrul platourilor de filmare dar si la pupitrul de distributie si acceptare a turnarii filmelor, precum presedintele "Warner Brothers" Harry Goldberg, presedintele "Paramount Picture" Barney Bapaban si multi altii. In anii 1925-1935, "fratia de la Hollywood" a devenit atat de influenta incat Willy Hayse, supranumit "Regele cinematografiei" il invita pe conducatorul suprem al B'nai B'rith, Alfred M. Kohen, in platoul de realizare a filmelor din New York, pentru a urmari si supraveghea toate scenele care ar avea vreo tangenta cu aspectele iudaice.

B'nai B'rith a devenit nespus de influenta nu doar in cadrul dirijarii surselor mass media, cinematografiei ci a stiut sa lobeze mereu interesele evreiesti, direct pe langa presedintii Statelor Unite. O dovada in acest sens este "Manualul B'nai B'rith" scris de catre Samuel S. Cohon in 1926, si printre ale carui prime pagini figureaza 2 cu mentiunile presedintilor SUA vis a vis de activitatea Ordinului.

                          

In anul 1903, in urma pogromului evreiesc care a avut loc la Chisinau, presedintele SUA Theodore Roosvelt, acorda victimelor pogromului un ajutor in suma de 50 000 dolari. Se vehiculeaza ca acesti bani au mers la inarmarea evreilor de fapt si sutinerea miscarilor revolutionare din zonele estice. Acest fapt ne demonstreaza ca B'nai B'rith activa deja in regiune. Se cunoaste faptul ca in perioada interbelica, pe langa cateva Loji masonice din Basarabia a fost "desfiintata" si o Loja B'nai B'rith.

In anii 60 ai sec XIX, presedintele SUA, Ulisses S. Grant, refuza, din motive de economie sa acorde finantare pentru crearea unei reprezentante diplomatice in Romania. B'nai B'rith se arata foarte ingrijorata de situatia evreilor din zona, si atunci, Ordinul isi asuma intreaga finantare a reprezentantei diplomatice in Romania, inclusiv salarizarea consulului. Acesta, nu sta cu mainile in san, si la indicatia B'nai B'rith fondeaza in Romania Fratia Sionului, care mai apoi se va transforma in Marea Loja a Sionului Nr.9 in anul 1888. In anul urmator, Loja in cauza va ajunge in fruntea zonei Nr 9, aceasta fiind in terminologia B'nai B'rith denumirea Romaniei (...). Acest fapt ne demonstreaza impartirea deja la acea vreme a sferelor de influenta pe zone de lucru geografice.

In anul 1927, B'nai B'rith numara in teritoriul Romaniei 15 Loji cu un numar de 1750 frati.

Astazi B'nai B'rith ramane a fi cea mai veche asociatie americana, dar si din lume, cu statut de membru permanent la ONU, ce reprezinta interesele evreilor. In afara de ONU, B'nai B'rith este recunoscuta ca societatea ce reprezinta interesele evreilor oriunde in lume, e privita mai putin ca o societate secreta, de tip masonic, se trece cu vederea chiar elementul de Ritual de lucru in cadrul Lojilor si este acceptata ca o societate nobila, filatropica si inofensiva. Inca odata, civilizatia iudaica demonstreaza ca dincolo de aparentele neantelegeri si ambitii controversate, persista o directiva de lucru foarte bine conturata si propulsata inainte de insasi capacitatea civilizationala de a integra orice element propice. Evreii au prins firul, au prins functionalitatea structurilor masonice ca model de organizare mondiala si au implementat-o, imbunatatind-o pe alocuri. Tot asta a vrut sa faca Mihai Eminescu, infiintand Societatea Carpatii, dorindu-se a se lucra dupa "model masonic". Eminescu a inteles foarte bine, ca chiar daca esenta masonica nu convine, este foarte buna structurarea, organizarea de lucru in stil masonic. Insa, se pare ca poporul roman nu l-a inteles pe Eminescu, altfel nu se explica lipsa de continuitate a ideii eminesciene, dar pe care evreii o folosesc pana azi cu maxima eficacitate.

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate in acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citata sursa si autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar in urma unui acord incheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor si drepturile conexe.