Contribuţii la istoria Francmasoneriei din Transilvania, Banat, Partium, Maramureş şi Bucovina. Documente şi Medalii din colecţiile britanice
Gnosis, Revistă de Gândire, Tradiție și Cultură masonică, Sibiu, Anul VI / nr. 6 (2020), p. 27-63
Articolul de faţă reprezintă o primă încercare de valorificare a documentelor şi medaliilor lojilor de limbă maghiară (în special) dar şi germană, din România, aflate în custodia unor instituţii muzeistice din Marea Britanie. Unele dintre aceste materiale vor veni doar să întărească vechile informaţii, altele vor constitui o premieră.
3 documente preţioase în acest sens pot fi consultate în cadrul Muzeului Francmasoneriei din Londra. Acestea reprezintă 3 liste cu lojile din Ungaria active la momentul întocmirii lor. Prima dintre acestea reprezintă un raport financiar al lojilor din componenţa Marii Loji Simbolice a Ungariei. Chiar dacă în titlul documentului găsim numele „Marea Lojă a Ungariei” (Grossloge von Ungarn), cunoscând istoricul masoneriei maghiare, înţelegem că aici poate fi vorba doar despre Marea Lojă Simbolică a Ungariei. Acest raport este datat cu luna Ianuarie 1889, în limba germană. Din această listă vom cita doar lojile care se integrează în teritoriul actual al României, cu detaliile de rigoare, pâstrând numărul de ordine sub care apar în raport:
1. 3 weisse Lilien, Temesvar – nu sunt oferite date
29. Zu den 3 Säulen, Kronstadt
33. Irenea, Karansebes – nu sunt oferite date
34. Philantropique, Mamornitza
36. Unio, Klausenburg – date oferite parţial
38. Osszetartas, Arad
43. Pannonia, Kronstadt – nu sunt oferite date [1]
Întreaga listă cuprinde 43 de loji. Conform raportului financiar aflăm următoarele date despre lojile din lista de mai sus, acolo unde datele sunt prezente: Loja Zu den 3 Säulen din Braşov deţinea active în sumă de 1116 florini şi 8 koroane, pasive în sumă de 107 florini şi 20 koroane iar pe lângă acestea restul sumei deţinute de 1008 florini şi 88 koroane. Trunchiul văduvei avea următoarea structură: venituri – 1676 florini şi 28 koroane, cheltuieli – 213 florini şi 85 koroane. În afară de acestea mai rămânea suma de 1462 florini şi 43 koroane.
Loja Philantropique din Orientul Mamorniţa (în Bucovina) dispunea la acea dată de următoarele resurse financiare: Capital activ – 3541 florini şi 97 koroane, capital pasiv – 1983 florini şi 38 koroane, restul capitalului fiind constituit din 1558 florini şi 59 koroane. Trunchiul văduvei: venituri în sumă de 159 florini şi 87 koroane, cheltuieli în sumă de 203 florini. În afară de acestea mai existau: Fondul de bază – 1133 florini şi 86 koroane precum şi Fondul de rezervă – 165 florini.
În cazul lojii Unio din Cluj-Napoca nu sunt oferite datele detaliate, avem doar denumirile fondurilor şi sumele conţinute: Fondul Koloman Szepessy – 100 florini, Fondul Janka Revesz – 100 florini, Fondul Josef Detroi – 50 florini.
Loja Osszetartas din Arad avea următoarea situaţie financiară în luna Ianurie 1889: Venit activ – 26 florini şi 51 koroane, Trunchiul văduvei la capitolul venituri – 28 florini şi 45 koroane.
Datele financiare în privinţa celorlalte loji lipsesc.
Alte două documente preţioase aflate în custodia Muzeului Francmasoneriei din Londra sunt chiar două liste ale lojilor. Prima este o listă a lojilor simbolice (Craft Lodges) şi conţine 47 de loji. Titlul listei ne informează că include lojile Sf. Ioan, „Lodges of St John”. Cea de a doua listă conţine 39 de loji şi aşa cum anunţă chiar titlul documentului, enumeră „lojile scoţiene care lucrează în gradele 1-3 şi R.S.A.A în capitule etc” [2]. La sfârşitul acestei liste găsim totalul: „86 loji, închise şi în adormire – 40, active – 46”. Mai găsim şi menţiunea „Din 1885, cele două rituri au fost unificate sub Marea Lojă Simbolică a Ungariei”. Listele au fost întocmite nu mai devreme de 1892, dat fiind faptul că acesta este anul în care sunt semnalate ultimele loji care au fost constituite. Notiţele şi observaţiile sunt oferite în limba engleză iar listele sunt scrise de mână. Voi enumera lojile din orientele aflate la momentul de faţă pe teritoriul României. În prima listă găsim:
2. Harom Feher Liliomhoz (3 white lilies), Temesvar, 1868 – în adormire
6. Szechenyi, Arad,[3] 1870-1875
10. Petöfi, Uj-Arad , 1871-1881
11. Glückauf zu den 3 Schlageln (Good luck to the 3 gavels), Oravicza, 1871 – 1877
13. Bruderlichkeit (Fraternity), Bukaresti, 1871-1879
15. Concordia, Lippa [4], 1871
22. Licht + Wahrheit (Light+Truth), Resicza, 1873 – 1877
27. Laszlo Kiraly (King Ladislas), Nagyvarad [5], 1876
28. Tisza, M.-Sziget [6] 1877 - 1887
31. 3 Oszlop (Three pillars), Brasso (Kronstadt), 1877
34. Harmonia, N. Szeben [7], 1880 – 1886
37. Menschenliebe (Love of mankind), Lajosfalva [8], 1885
38. Osszetartas (Cohesion), Arad, 1888
42. Pannonia, Brasso, 1889
45. Siculia, Sepsi St Gyorgy [9], 1892 [10]
Pentru a eficientiza expunerea, voi prezenta selecţia lojilor din orientele României de astăzi din cea de a doua listă, după care vom analiza detaliile. Astfel, în cea de a doua listă găsim:
3.Hunyadi, Temesvar, 1870 – 1876
5. Fraternitas, Arad, 1870 – 1879
7. Cosmos, Oravica, 1871 – în adormire
11. Remeny (Hope), Satmar [11], 1872 – 1874
17. Phönix, Szamos Ujvar [12], 1872 – 1876
29. Irenea, Karansebes, 1882 – în adormire
31. Unio (Union), Kolozsvar, 1886 [13]
Din totalul celor 86 de loji enumerate, 21 dintre acestea se aflau în oriente din teritoriul actual al României. Despre unele dintre aceste loji avem date suficiente cât să ne creăm o imagine de ansamblu însă despre unele datele sunt nespus de sărace. În acest sens, însăşi anii indicaţi în cele două liste ne permit să facem o analiză comparativă a perioadei de activitate a acestora.
Despre loja Harom Feher Liliomhoz (La cei trei crini albi) din Orientul Timişoara ştim că a fost înfiinţată încă în primăvara anului 1776, lucrând în sistemul Observanţa Draskovich [14]. Cel mai probabil că această lojă îşi are originea în nucleul rozicrucian din Timişoara, format de către baronul Jozef Maximilian von Linden la 1772 [15]. Probabil că loja a activat până în preajma anului 1791. După acest an nu există informaţii despre activitatea masonică în Timişoara. Există însă date conform cărora, la 1778, loja La cei trei crini albi (Zu Den 3 Weisse Lilien) solicită lojii La 3 acvile din Viena, o patentă pentru înfiinţarea unei loji templiere (ne referim aici la Stricta Observanţă Templieră), renunţând astfel la sistemul Observanţa Draskovich. Conform aceloraşi surse, patenta va fi acordată la 1780 [16]. Însă la scurt timp, anumite conflicte interne, legate şi de furtul banilor din fondul lojei de către fondatorul acesteia, Jozef Sauvaigue, vor duce la suspendarea activităţii. La 1784, atunci când se va înfiinţa Marea Lojă Provincială a Ungariei, loja La cei trei crini albi, se va regăsi în componenţa sa, chiar dacă anterior se aflase sub obedienţa Marii Loji Provinciale a Galiţiei [17]. Loja îşi reluase neoficial activitatea în 1782, revenind la sistemul Observanţa Draskovich [18]. Conform listei noastre vedem că această lojă fusese reactivată la 1868. Într-adevăr, se cunoaşte că loja La cei trei crini albi a fost reînfiinţată la 3 aprilie 1868 [19]. Cu toate acestea, alţi autori semnalaseră anterior reactivarea acestei loji la 1869 [20]. Conform aceloraşi autori, loja ar fi activat până în 1889. În lista noastră, găsim că la momentul întocmirii ei, (probabil 1892), loja se afla în adormire. Întradevăr, cunoaştem cu aproximaţie conducătorii lojii pentru perioada 1869-1892, însă nu şi mai tîrziu [21]. Alţi autori ne oferă un cu totul alt interval în care loja Harom Feher Liliomhoz (La cei trei crini albi) ar fi activat: 1864 – 1884 [22]. Însă bazându-ne pe informaţiile enunţate mai sus, acest din urmă interval nu poate fi decât eronat. În Catalogul medaliilor masonice din cadrul Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire, Marea Britanie, Reverendul H. Poole ne semnalează o medalie provenită din această lojă. Din păcate nu cunoaştem anul în care a fost confecţionată medalia. Iată care este descrierea acesteia conform Catalogului citat: „Temesvar. Loja Celor Trei Crini Albi. Cu inel: într-un cerc, un compas intercalat cu un triunghi, peste care trece o bară; în spaţiul central, trei crini perpendiculari. 39 mm, bronz aurit” [23]. Cu toate că această descriere şi semnalarea medaliei datează din 1939, am decis să verific dacă această medalie se mai păstrează în cadrul colecţiilor Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire. La scurt timp, datorită ajutorului oferit de către curatorul Muzeului, Bob James, am depistat medalia lojii Harom Feher Liliomhoz (La cei trei crini albi), a cărei imagine o prezentăm aici prin bunăvoinţa Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire.
Medalia Lojii La cei 3 Crini Albi din orientul Timişoara
Următoarea lojă din listă, Szechenyi, din orientul Arad, fusese înfiinţată la 1870. Şi aici există autori care consideră că anul înfiinţării sale este de facto 1871 şi ar fi activat până la 1878 [24]. Alte surse ne comunică faptul că loja Szechenyi ar fi funcţionat până la data de 18 iunie 1881, când membrii acesteia ar fi decis autodesfiinţarea [25]. Întradevăr, în Arhivele din Budapesta, actele cu privire la această lojă consemnează intervalul 1871-1881 [26]. În lista noastră, vedem că această lojă ar fi fost activă în perioada 1870-1875. Cu privire la data constituirii şi instalării se pare că acestea se cunosc cu exactitate. Respectiv, loja Szechenyi ar fi fost constituită la 23 ianuarie 1870 şi instalată la 17 aprilie acelaşi an [27]. O medalie a acestei loji fusese emisă la 1870. Exemplare ale acestei medalii se păstrează atât la Muzeul de Istorie a Transilvaniei cât şi la Muzeul Francmasoneriei din Londra.
Cazul lojii Petöfi din orientul Aradul Nou pare a fi unul destul de confuz. În lista Nr 1, prezentată mai sus, observăm că anii de activitate ai acesteia ar fi 1871-1881. În alte izvoare găsim perioada de activitate 1871-1911 [28]. Alţi autori ne oferă anul 1870 drept anul constituirii acestei loji [29]. Conform altor date, această lojă a fost constituită abia la 1874 (reieşind din experienţa personală de descifrare a documentelor manuscrise, consider că aici ar fi putut interveni confuzia citirii cifrei „1” drept „4”), iar la 15 mai 1875, Venerabil al acestei loji era Biro Imre [30]. Totuşi conform listei membrilor lojii Petöfi pe anul 1871, regăsim doar 7 membri, dintre care pe poziţia de „Maestru principal” figurează János Bíro [31]. Există însă supoziţia că loja Petöfi a fost fondată la 7 februarie 1871 [32].
Loja Glückauf zu den 3 Schlageln (Good luck to the 3 gavels) din orientul Oraviţa este consemnată în documentul păstrat la Muzeul Francmasoneriei din Londra ca fiind activă în perioada 1871-1877. Iarăşi avem o situaţie foarte incertă, dat fiind faptul că avem aproape tot atâtea presupuse perioade de activitate a acestei loji în dependenţă de numărul autorilor care au tratat istoricul său. Avem consemnat anul 1873 ca data la care a fost constituită această lojă [33]. O altă sursă ne prezintă perioada 1877-1879 [34]. Cineva considera drept dată a fondării acestei loji, 15 octombrie 1874 [35]. Oricum cel mai apropiat interval de cel regăsit în lista noastră, oferit de încă o sursă, este 1871-1878 [36]. Conform listei membrilor lojii Glückauf zu den 3 Schlageln pe anul 1871, regăsim 48 de fraţi [37]. Iar sigiliul lojii, regăsit pe documentele emise de către aceasta, deţine data „26 februar 000871” [38], fapt care ne indică că aceasta este cel mai probabil data constituirii lojii Glückauf zu den 3 Schlageln. Întradevăr, sursele de limbă germană ne spun că loja Glückauf zu den 3 Schlageln ar fi fost fondată la 21 februarie 1871 şi şi-ar fi încetat activitatea în 1877 [39].
Următoarea lojă din lista Nr 1 este Bruderlichkeit (Fraternity) din orientul Bucureşti. Cazul acestei loji este unul aparte, majoritatea autorilor care au tratat istoricul ei preferând să se oprească la 1880, considerând că atunci loja şi-a încheiat activitatea. Conform listei aflate în custodia Muzeului Francmasoneriei din Londra, perioada de activitate a acestei loji ar fi 1871-1879. Întradevăr, se pare că loja Bruderlichkeit din orientul Bucureşti ar fi fost fondată la 9 aprilie 1871 [40]. Autorii care au scris câte ceva la acest subiect (în general în contextul istoriei masoneriei maghiare) specifică că de facto loja şi-ar fi sistat activitatea la 1880 [41]. Ceea ce nu se menţionează însă este că această lojă s-a afiliat la 29 octombrie 1881 Marii Loji Naţionale din România [42]. Mai mult, chiar şi după afilierea sa la Marea Lojă Naţională din România, loja şi-a păstrat nu doar numele ci chiar şi componenţa aproape intactă. Cu toate că loja a fost prezentată a fi fost una „română, germană şi maghiară” [43], aceasta era o lojă de limbă germană. Despre activitatea foarte intensă a acestei loji chiar şi după 1880, ne vorbesc mai multe scrisori ale acesteia pe care am avut ocazia să le studiez în cadrul Arhivei Militare de Stat a Federaţiei Ruse din Moscova (aceste documente dar şi multe altele se vor regăsi într-un volum aparte în curs de apariţie). Respectiv, loja Bruderlichkeit (Fraternity) va activa consecutiv sub obedienţa Marii Loji Maghiare de Rit Ioanit, Marii Loji Naţionale din România, Marii Loji „Zur Sonne” din Bayreuth, ca în cele din urmă, aflată sub obedienţa Marelui Orient al României la 1933, să-şi anunţe autodizolvarea definitivă [44].
În aceeaşi listă regăsim încă o lojă despre care nu avem prea multe detalii. Este vorba despre loja Concordia din orientul Lipova. Cu toate că autorii citaţi mai sus ne oferă informaţia conform căreia loja ar fi fost activă în perioada 1871-1883, lista noastră (care aşa cum am specificat nu putea fi întocmită mai devreme de 1892) ne vorbeşte despre faptul că la momentul întocmirii ei, loja Concordia mai era activă încă. Se pare că unicul lucru cert este data constituirii acestei loji: 31 august 1871. O medalie a acestei loji se află (neexpusă) în custodia Muzeului Francmasoneriei din Londra. Este o medalie cu inel, din metal aurit. Pe aversul medaliei, central, este reprezentată imaginea în relief a zeiţei Concordia purtând o ramură de palmier în mâna dreaptă în timp ce în stânga ţine o fascie. De jur împrejurul aversului distingem: „SCT. JOHANNIS □ CONCORDIA ORIENT LIPPA ∴”. Reversul prezintă textul „31. AUG. 00871”. Dedesubtul textului regăsim echerul şi compasul contrapuse. Întreg ansamblul reversului este împrejmuit marginal de două ramuri de măslin legate cu o panglică în partea inferioară.
Medalia Lojii Concordia din orientul Lipova
Loja Licht + Wahrheit (Light+Truth) din orientul Reşiţa este cunoscută şi sub numele Licht und Wahrheit. Mult timp s-a considerat că această lojă fusese constituită la 30 noiembrie 1873 [45]. Însă deja la 4 octombrie 1873, loja Glückauf zu den 3 Schlageln din Oraviţa avusese o ţinută în cadrul căreia a decis să întemeieze un atelier la Reşiţa. Întradevăr, 8 fraţi din Oraviţa se vor afilia noii loji din Reşiţa, numind-o Licht und Wahrheit, la data de 30 noiembrie a aceluiaşi an [46]. Iniţial noua lojă a funcţionat în regim provizoriu şi cel mai probabil la începutul anului 1874 a primit aprobarea de funcţionare din partea Marii Loji Maghiare de Rit Ioanit. Chiar dacă în lista noastră este menţionat că loja Licht und Wahrheit ar fi activat până în 1877, avem date conform cărora, loja respectivă a funcţionat până la 1880 [47]. Alţi autori fac referire la această lojă sub numele Zur Wahrheit, specificând că fusese înfiinţată la 1874 [48]. Întra-devăr, loja Licht und Wahrheit a activat până în 1880 or cel puţin documentele de arhivă ne confirmă acest fapt. Un ultim document datat, mai exact o scrisoare din partea Marelui Maestru al Marii Loji Maghiare de Rit Ioanit, este adresată la 24 mai 1880 către fraţii lojii din Reşiţa. Există încă alte câteva documente ale acestei loji sau adresate ei, însă care nu sunt datate din păcate. Totuşi contextul ne indică că sunt ulterioare documentului din 24 mai [49]. Acest fapt ne confirmă că loja Licht und Wahrheit a activat până la 1880.
O lojă foarte prodigioasă şi cu o activitate intensă a fost Laszlo Kiraly (King Ladislas) din orientul Oradea. De această dată, autorii care au investigat parcursul masonic al acestei loji converg asupra anului 1876 ca fiind anul constituirii acestei loji, dată regăsită şi în lista noastră. S-a păstrat procesul verbal al înfiinţării lojii Regele Laszlo (Ladislau), întocmit la „29 octombrie 5876” [50]. La ţinuta de constituire a lojii a fost prezent şi un delegat al lojii Petöfi din orientul Aradul Nou (despre care am vorbit mai sus), ucenicul Bertsey György [51]. Membrii fondatori ai lojii au fost 15 la număr. Loja a întâmpinat mai multe greutăţi, însă cu toate acestea a ajuns să achiziţioneze chiar un imobil în Oradea în vederea consacrării unui templu masonic. Totuşi au existat şi anumite divergenţe de viziune asupra unor aspecte legate de manifestarea liberă a apartenenţei masonice, între Marea Lojă Simbolică Maghiară şi loja Regele Laszlo. Nu cunoaştem cu exactitate dacă anume acesta a fost motivul de bază, însă la 1919 actele lojii Regele Laszlo sunt distruse pentru a se evita acuzarea întregii loji de simpatii comuniste, dat fiind faptul că în procesele verbale ale lojii persistau luările de cuvânt ale unor fraţi care „au avut o coloratură prea radicală” [52]. Chiar dacă în 1917 avea 87 de membri [53], dintr-o scrisoare a lui Grosz Menyhert, care fusese instalat în calitate de Maestru Venerabil în 1901, expediată Marelui Mastru Adjunct al Marii Loji Simbolice a Ungariei la 13 iulie 1928, aflăm că din 21 martie 1919 până în 1928 loja Regele Laszlo nu desfăşurase nicio activitate [54]. De aici deducem faptul că informaţiile conform cărora respectiva lojă ar fi activat până în 1926 [55] sunt cel puţin eronate. Abia la 19 aprilie 1929 (în lucrarea lui Kupan Arpad apare data „29 aprilie 1929” însă reieşind din informaţiile ce urmează deducem că este o greşeală) loja Regele Laszlo organizează o nouă ţinută iar la 20 aprilie 1920 se adresează Bisericii Reformate din Oradea solicitând restituirea patrimoniului lojii care fusese predat acestei instituţii în baza unei înţelegeri la 22 iunie 1920. Prin aceasta loja Regele Laszlo anunţa reconstituirea sa sub obedienţa Marii Loji Simbolice din România de această dată [56]. Cel mai probabil că această lojă nu a avut o activitate foarte lungă ulterior, neexistând acte cunoscute care să dovedească sau să infirme acest lucru. Cu toate acestea, la 1941, din raportul jandarmeriei aflăm că 42 de fraţi din această lojă se regăseau în rândurile loji Bihar din Oradea [57]. În cadrul Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire regăsim medalia acestei loji. În catalogul Reverendului H. Poole această medalie este semnalată şi descrisă astfel: „1876. Nagyvarad. Loja Laszlo Kiraly. A[vers]: Figura bogat înarmată şi îmbrăcată a Regelui Ladislas, cu baston sau sceptru, călare pe cal; inscripţie de jur-împrejur. R[everes]: Două mâini strânse; inscripţie şi dată circular. 41 mm. Aurită” [58]. Inscripţia circulară care apare pe aversul medaliei este „NAGYVARAD KELETEN * LASZLO KIRALY J:. es T:. Sz:. K:. □”. Reversul medaliei pe lângă faptul că reprezintă în relief două mâini împreunate cu semnul de atingere deasupra cărora apare semnul abrevierii „:.”, mai are şi inscripţia „000876 BOLCSESSEG ERO ES SZEPSEG”. În traducere din limba maghiară aceasta înseamnă „Înţelepciune şi frumuseţe”. Revenind la aversul medaliei, la o cercetare mai atentă vom vedea că de fapt ceea ce Reverendul Poole lua drept baston sau sceptru este de facto chiar sabia scoasă din teacă. Teaca însăşi apare atârnată la brâu, din care nu se vede mănunchiul sabiei. Calul este în poziţie cabrată spre stânga. Un exemplar al acestei medalii se păstrează la Muzeul de Istorie a Transilvaniei. Exemplarul din România dispune şi de o panglică albastră cu margini albe, în formă de fundă [59].
O altă lojă despre care avem informaţii fragmentare este Tisza din orientul Sighetul Marmaţiei. Din lista noastră vedem că această lojă ar fi fost activă în perioada 1877-1887. Alte surse menţionează perioada 1877-1918 [60]. Oricum, se pare că loja a fost fondată la 6 ianuarie 1877 [61]. Alţi autori ne oferă informaţia conform căreia loja ar fi fost reactivată în perioada 1921-1937 [62]. Ştim însă cu siguranţă că la 1914, Maestru Venerabil al acestei loji era Tibor Tap, doctor în drept, director al Academiei de Drept [63].
Datele cu privire la o altă lojă din listă, 3 Oszlop (Three pillars), din orientul Brașov, care apare în lista britanică, de asemenea nu sunt foarte bogate. Astfel, anul fondării acestei loji apare a fi 1877, reieşind că la momentul întocmirii listei, aceasta mai activa încă. De facto, având în vedere că aceasta este loja La trei coloane (Zu den drei Saulen), cunoaştem faptul că a fost constituită la 30 iulie 1749 [64]. La autorii contemporani găsim informaţia că respectiva lojă ar fi activat până în 1794 [65]. Cu toate acestea avem informaţii detaliate cu privire la faptul că la începutul anului 1786, loja La trei coloane (Zu den drei Saulen) sau altfel numită 3 Oszlop, îşi înceta activitatea [66]. Totuşi, această lojă va fi reactivată sub obedienţă maghiară la 3 septembrie 1877. Acest fapt poate fi probat de o medalie (neexpusă) din colecţiile Muzeului Francmasoneriei din Londra. Medalia este confecţionată din metal aurit, cu inel de atârnare. Are înălţimea de 46mm, diametrul de 42mm. Aversul medaliei prezintă imaginea a trei coloane în stil corintic, fiecare pe un vârf muntos. Ansamblul aversului este încercuit de inscripţia „ZU DEN DREI SÆULEN 1783 - 1790 1877 3. SEPTB.”. Fragmentul inscripţiei ce include anii, este flancat în stânga de un compas pe un medalion oval şi în dreapta de un echer pe un medalion oval. Reversul medaliei reprezintă o coroană pe un suport de blazon (simbolul oraşului Braşov), acesta fiind amplasat pe un ancadrament radiant. Imaginea centrală este încercuită marginal de inscripţia „ORIENT KRONSTADT”. Un alt exemplar al acestei medalii se află în colecţia particulară Horia Nestorescu-Bălceşti.
Medalia Lojii 3 Oszlop (La trei coloane, Zu den drei Saulen) din orientul Brașov
O altă lojă despre care nu avem prea multe detalii, dar al cărui nume apare în lista britanică Nr 1, este loja Harmonia din orientul Sibiu. De facto, această lojă este cunoscută mai bine sub numele Armonia sau Armonia la cele trei frunze de nufăr (a fost vehiculat şi numele Armonia la cele 3 frunze de mare, aceasta fiind de facto o traducere din limba maghiară, cuvânt în cuvânt, a numelui Harmonia a harom tengeri levelhez). În lista noastră referitor la această lojă apare următorul interval de activitate: 1880-1886. Alţi autori au vehiculat intervalul 1874-1888 [67] sau 1874-1889 [68]. Arhivele din Budapesta consemnează intervalul 1874-1885 [69]. Avem totuşi date conform cărora loja Armonia la cele 3 frunze de mare a fost fondată anume la 16 mai 1880 [70]. În sprijinul anului de constituire 1880, vine şi o medalie a acestei loji, păstrată (neexpusă) în fondurile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire. Medalia dispune de o descriere din partea Reverendului H. Poole: „1880. Sibiu. Loja Armonia la Cele Trei Frunze de Mare. Triunghiulară, cu fiecare vârf extins în formă de frunză. A[vers]: Monograma formată din literele cuvântului HARMONIA. R[evers]: 1880. Latura 65mm. Aurită” [71]. Într-o altă lucrare, Masoneria în Transilvania, găsim imaginile a două medalii triunghiulare cu trei frunze de nufăr care îşi unesc vârfurile în centrul triunghiului [72]. Piesele sunt confecţionate din bronz aurit. Una dintre ele are dimensiunile 3,5 x 3,8 cm. Cealaltă – 3,5 x 4 cm. Ambele piese se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional Brukenthal, Muzeul de Istorie Sibiu. Autorii care au descris aceste piese specifică doar următoarele: „Bijuterie masonică incluzând simbolul ternar şi Delta Luminoasă, simbolizând împăcarea dualităţii în unitate” [73]. De facto este foarte clar că aceste piese au aparţinut anume lojii Armonia la cele trei frunze de nufăr. Pentru o ilustrare concludentă, reproducem aici imaginea medaliei acestei loji, păstrate în colecţiile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire.
Medalia lojii Armonia la cele trei frunze de nufăr (Harmonia, Harmonia a harom tengeri levelhez)
Dintre lojile care apar în lista noastră, poate cele mai puţine informaţii le avem despre loja Menschenliebe (Love of mankind) din orientul Cârlibaba. Cu toate că aici apare anul 1885 ca fiind data la care această lojă ar fi fost înfiinţată iar unii autori optează pentru intervalul 1886-1916 drept perioadă în care loja Menschenliebe ar fi activat [74], avem informaţii că ea ar fi luat fiinţă abia la 1891. Mai exact, la mijlocul anului 1891, lojile Zur Nachstenliebe şi Philantropique, ambele din orientul Mamorniţa, ar fi fuzionat, constituind o nouă lojă, Menschenliebe (Dragostea de oameni) [75]. Probabil că acest eveniment a avut loc la 19 iulie 1891 [76]. Venerabil al acestei noi loji create va deveni un oarecare Goldenberg. Înţelegem că era vorba despre Max Goldenberg, Venerabilul lojii Philantropique [77]. La conferinţa din 1 noiembrie 1895 se depistează că doar 6 membri ai lojii Menschenliebe mai erau în oraş. Respectiv, prin decretul din 22 martie 1896, Marea Lojă Simbolică Maghiară desfiinţează această lojă [78]. De aici rezultă neînţelegerea faţă de intervalul 1886-1916 invocat de unii autori. Probabil că descoperirea unor noi documente privitoare la parcursul acestei loji vor lumina mai mult această situaţie.
Istoricul lojii arădene Osszetartas (Cohesion) a fost tratat de mai mulţi specialişti. Numele lojii, tradus din limba maghiară ar fi Concordia. În general se consideră că loja ar fi luat fiinţă în urma unei înţelegeri dintre 4 membri ai fostei loji Szechenyi, 4 membri ai lojii Fraternitas şi un membru al lojii Felvidek (toate aceste 3 loji au activat în Arad), în luna iunie 1888. Mai exact, evenimentul ar fi avut loc la 28 iunie 1888 [79]. Primul Venerabil al noii loji Concordia a fost ales Rozsnyay Matyas. Marea Lojă Simbolică Maghiară şi-a exprimat acordul pentru activitatea noii loji la 6 octombrie acelaşi an iar la 23 noiembrie loja Concordia era primită oficial sub obedienţa Marii Loji Simbolice Maghiare [80]. Anume acestei loji i se datorează Templul din oraşul Arad, singurul de acest gen în România, păstrat intact până astăzi. Deşi unele surse menţionează ca interval de activitate al acestei loji perioada anilor 1890-1919 [81], cunoaştem că loja Concordia a intrat în componenţa Marii Loji Simbolice a României în 1922 iar la 4 martie 1937 loja va publica un comunicat prin care anunţa autodizolvarea [82].
Chiar dacă în lista noastră, loja Concordia (Osszetartas) este semnalată ca fiind fondată de asemenea la 1888, există un detaliu care ar contrazice această dată. În colecţiile Muzeului Francmasoneriei din Londra se păstrează o medalie a lojii Osszetartas care poartă înscris anul 1874. Descrierea britanică a acestei medalii ne spune că ar proveni din loja Osszetartas din Arad. Medalia este confecţionată din argint, are inel de atârnare, înălţimea – 44mm, diametru – 5cm. Este o medalie traforată. Pe avers apar un compas şi un echer intercalate, suprapuse peste două mâini ce se strâng reciproc. Pe braţele echerului apare inscripţia „29 XI 000874”. Întregul ansamblu este cuprins într-un cerc pe a cărui bandă, de jur-împrejur apare inscripţia „HUNGARIA ÖSSZETARTÁS”. Reversul este gol şi poartă doar marca medalistului „BAUMAN”. Având în vedere faptul că aparent cunoaştem cu exactitate că loja Osszetartas a fost constituită la 1888, am putea considera că menţiunea conform căreia medalia ar proveni din loja din Arad, este una eronată, dat fiind anul 1874 indicat. Am putea considera că medalia în cauză de fapt aparţine lojii cu acelaşi nume din Budapesta, aflată sub obedienţa Marelui Orient al Ungariei şi care a activat o foarte scurtă perioadă, 1872-1875 [83]. Cu toate acestea, aproximativ acelaşi model de medalie, va fi emis de către loja arădeană la 1888. Diferenţa este că în cazul medaliei de la 1888 (în acelaşi an mai fusese lansată încă o medalie a lojii Concordia, însă ea are o altă formă şi model) mâinile care se strâng reciproc sunt suprapuse compasului şi echerului iar în partea de jos apare inscripţia „ARAD. KEL:.”. Această medalie se păstrează în 2 exemplare, la Muzeul Naţional de Istorie a României şi respectiv Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu. Pentru a elucida pe deplin apartenenţa acestei medalii este nevoie de a studia istoricul lojii Osszetartas din Budapesta. Însă chiar şi aşa, am avut ocazia să studiez o medalie a lojii Osszetartas din orientul Pesta. Medalia a fost emisă în 1872, deci exact în anul constituirii acestei loji şi reprezintă o stea cu 12 colţuri. Aversul prezintă imaginea în relief a două mâini ce se strâng reciproc şi care apar din nori. În partea superioară dreapta apare imaginea unui soare cu trăsături ale feţii. Tot acest ansamblu reliefat al aversului este cuprins într-o circumferinţă integrată la rândul ei în perimetrul stelei cu 12 colţuri. Reversul prezintă inscripţia „PEST KEL ∴ D ∴ / ÖSSEZETARTÁS □ / 000872”. Între rândurile inscripţiei găsim un delta cu un ochi precum şi un compas şi un echer intercalate. Între rândurile inscripţiei găsim un delta cu un ochi precum şi un compas şi un echer intercalate. După cum vedem, elementul mâinilor care se strâng reciproc persistă însă într-o ipostază diferită iar compasul şi echerul intercalate apar doar la scară mică, pe reversul medaliei. Comparând aceste două medalii, balanţa înclină spre apartenenţa medaliei disputate la loja Concordia din Arad.
Medalia lojii Osszetartas (Concordia), catalogată de către Muzeul Francmasoneriei din Londra ca provenind din orientul Arad
În fondurile muzeelor şi arhivelor masonice britanice, Braşovul mai are o lojă care îl reprezintă. Este vorba despre loja Pannonia. După cum observăm din lista de mai sus, anul 1889 figurează ca dată a constituirii acesteia. Specialiştii care au cercetat istoricul masoneriei transilvănene vin şi aici cu mai multe ipoteze. O parte dintre autori optează pentru intervalul 1889-1919 [84], alţii ne oferă 1880-1918 în calitate de perioadă de activitate a lojii Pannonia [85]. Arhivele din Budapesta consemnează existenţa actelor cu privire la această lojă pentru intervalul 1890-1917 [86]. Avem şi informaţia conform căreia loja ar fi fost constituită la 15 noiembrie 1890 [87]. Cel mai probabil aceasta este data instalării lojii iar data constituirii este 28 decembrie 1889 [88]. În fondurile Muzeului Naţional de Istorie a României se păstrează o medalie a acestei loji pe care apare anul 1890. Un exemplar al acestei medalii se păstrează şi în colecţiile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire. Iată descrierea medaliei: „1890. Brasso. Loja Pannonia. O stea cu şase colţuri formată din două triunghiuri intercalate, cu triunghiurile exterioare găurite, hexagonul central fiind plin. Acesta poartă o stea cu şase colţuri radiantă, cu legenda PANNONIA / 1890 / BRASSO. 75mm. Aurită” [89].
Ultimă lojă care figurează în lista Nr 1 este loja Siculia din orientul Sfântu Gheorghe. De această dată, asupra anului fondării acestei loji, 1892, par să cadă de acord practic toţi autorii care au tratat subiectul. Mai mult, aflăm că loja a fost fondată la 26 februarie 1892 iar Templul se afla în strada Kovacs Sandor nr. 1, supranumită Casa Bokor [90]. O altă sursă ne indică data de 27 februarie 1892 [91]. Asupra anului în care şi-ar fi încetat activitatea însă există mai multe supoziţii. Dacă unii autori afirmă că loja Siculia şi-ar fi încheiat activitatea la 1918 [92], atunci alţii afirmă că întradevăr şi-ar fi sistat activitatea la 1918 însă şi-a reluat lucrările în perioada 1921-1937 [93]. Rămâne să verificăm în baza unor noi documente dacă întradevăr în anul 1918 loja Siculia şi-ar fi sistat activitatea, însă ştim cu siguranţă că în 1916 îşi întrerupea orice legătură cu Marea Lojă Simbolică Maghiară, atunci când a constat anumite interferenţe ale politicului [94]. O medalie a acestei loji, în două exemplare (unul cu panglică, altul fără), emisă la 1892, se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca (două exemplare, unul cu panglică, altul fără) [95].
Prima lojă din lista cu Nr 2 este loja Hunyadi din Timişoara. Puţinele surse care ne vorbesc despre această lojă specifică un interval relativ scurt al activităţii acestei loji timişorene: 1870-1874. Cu siguranţă că şi intervalul atât de scurt al existenţei acestei loji joacă un rol important în depistarea documentelor care să ne ofere detalii despre activitatea sa. În lista noastră, vedem aproximativ acelaşi interval, cu o diferenţă de 2 ani: 1870-1876. Alte surse ne vorbesc despre un cu totul alt interval: 1872-1876 [96]. Astfel, în anul 1871, 15 fraţi ar fi plecat din loja Zu den drei weisen Lilien (Harom Feher Liliomhoz sau La cei trei crini albi) şi au infiinţat loja Hunyadi (sau aşa cum mai poate fi găsită cu numele Hunyady). Există însă autori care oferă data de 2 februarie 1870 ca dată a înfiinţării acestei loji şi 1 februarie 1873 – dată la care loja şi-ar fi încetat activitatea [97]. Ca şi în cazul altor loji, nu ne rămâne decât să scoatem la lumină alte documente care să ne confirme sau să infirme aceste date. La momentul de faţă cunoaştem că loja Hunyadi ar fi lucrat sub obedienţa Marelui Orient al Ungariei [98]. Totuşi, amprenta sigiliului lojii Hunyadi include inscripţia: „LOGE „HUNYADY” PAHOLY / 1870 / TEMESVAR” [99].
O altă lojă care a activat sub obedienţa Marelui Orient al Ungariei, este loja Fraternitas din orientul Arad. Chiar dacă sursele ce tratează subiectul acestei loji ne indică intervalul de activitate 1871-1878, în lista noastră avem intervalul 1870-1879. Întradevăr, putem găsi informaţia conform căreia la 28 decembrie 1870, loja Fraternitas şi-ar fi început activitatea [100]. Sursele de arhivă din Ungaria ne furnizează totuşi intervalul 1871-1881 [101]. Loja Fraternitas se spune că ar fi rivalizat cu o altă lojă arădeană, Szechenyi. În cele din urmă, loja Fraternitas şi-ar fi încetat activitatea din raţiuni economice. Abia la 1888, 4 fraţi din această lojă (Roszniay Matyas, Lukacsy Miklos, Krispin Iozsef şi Millig Iozsef) vor figura în lotul celor care vor pune bazele viitoarei loji Concordia [102]. O medalie emisă de această lojă (se presupune că chiar la 1870 deşi nu se cunoaşte cu exactitate) figurează în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Românei dar şi la Muzeul Francmasoneriei din Londra. Pe aversul medaliei găsim numele lojii în limba maghiară, Testvériség. Reversul medaliei prezintă numele lojii în două variante: Fraternitas şi Brüderlichkeit. De aici putem deduce că loja Fraternitas era una cosmopolită, multilingvă.
Oraviţa a mai avut o lojă, Kosmos, care în lista noastră apare cu numele Cosmos. Lista păstrată în fondurile Muzeului Francmasoneriei din Londra ne indică 1871 ca fiind anul în care a fost constituită această lojă. În literatura de specialitate vom găsi următoarele intervale cronologice de activitate a lojii Kosmos: 1870-1878 [103] şi 1870-1911 [104]. Dat fiind faptul că după 1878 nu găsim dovezi ale existenţei acestei loji, ultimul interval ni se pare cel puţin forţat, rezultând că remarca apărută în lista noastră, cum că la momentul întocmirii listei loja se afla în adormire, este fie adevărată, fie loja îşi încetase definitiv activitatea. Cât priveşte data înfiinţării lojii Kosmos, Marele Orient al Franţei adoptase hotărârea de aprobare a lojii din Oraviţa la 10 iunie 1871. Aprinderea Luminiii a avut loc la 23 septembrie 1871, Venerabil fiind desemnat Lajos Maderspach [105]. Totuşi în documentele lojii putem găsi sigiliul pe care figurează anul 1870 [106]. Cel mai probabil, anul 1870 figurează dat fiind faptul că anume la 15 martie în acel an [107], loja se formase urmând ca abia mai apoi să fie aprobată de Marele Orient al Franţei.
O lojă al cărui istoric necesită o cercetare mai aprofundată este Remeny din orientul Satu Mare. Lista de la Freemasons’ Hall ne oferă informaţia că această lojă ar fi activat doar doi ani: 1872-1874. Alte surse ne comunică că intervalul a fost un pic mai mare: 1872-1877 [108]. Numele lojii a fost tradus din limba maghiară şi astfel o putem găsi la unii autori sub numele Speranţa [109]. Este posibil că 1872 este doar anul în care loja a fost instalată oficial sub obedienţa Marelui Orient al Ungariei. La o căutare mai avansată găsim data de 5 ianuarie 1872 ca fiind data la care loja ar fi fost instalată [110]. Cu toate acestea, puţinele acte ale acestei loji, păstrează amprenta sigiliului. Acesta reproduce imaginea unei ancore radiante, însoţită de inscripţia circulară: „REMENY :. SZATHMAR 000871” [111]. Or aceasta ne indică faptul că cel puţin nucleul lojii Remeny se constituise deja la 1871.
O altă lojă a cărui parcurs istoric ne este cunoscut doar parţial dar care merită o atenţie sporită, este loja Phönix din orientul Gherla. Asupra intervalului de activitate al acestei loji, sursa noastră practic confirmă intervalul propus de alţi autori. Dacă în lista britanică Nr 2 avem 1872-1876, atunci celelalte surse oferă intervalul 1872-1876 [112]. Probabil că loja fusese constituită la 4 mai 1872 [113]. Din fericire şi de această dată fondurile muzeistice din Marea Britanie ne oferă artefacte ale acestei loji, astfel reuşind să adunăm cărămidă cu cărămidă piesele istoricului acestei loji. În colecţiile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire, Marea Britanie, găsim o medalie a lojii Phönix, piesă inedită, necunoscută până acum. Iată descrierea acestei medalii conform Catalogului citat anterior: „1872. Szamos-Ujvar [Gherla]. Loja Phoenix. A[vers]: Figură feminină în robă, în picioare, mâna sa dreaptă se odihneşte pe un scut care este decorat cu echerul şi compasul, mâna stângă ţine ridicată o torţă aprinsă. R[everes]: Numele lojii şi data. 37mm. Aurită” [114]. Medalia în cauză prezintă o curiozitate: în partea superioară, unde ar fi trebuit să fie prezent inelul de agăţare, găsim doar o bulină metalică, ceea ce ne sugerează fie că este un defect de producere, fie că medalia nu a fost finisată aşa cum ar fi trebuit. Oricum, rămâne a fi o piesă preţioasă cu atât mai mult cu cît până la momentul de faţă nu avem prea multe detalii cu privire la activitatea acestei loji şi a cărei existenţă pare a fi fost destul de scurtă, 3-4 ani.
Medalia lojii Phönix din orientul Gherla
Loja Irenea din orientul Caransebeş reprezintă o altă ecuaţie francmasonică cu multiple necunoscute. Cu toate că în lista noastră depistăm că ar fi fost fondată la 1882 iar momentul întocmirii listei era deja în adormire, majoritatea autorilor care au făcut referinţă la istoricul acestei loji, bazându-se pe documente din Arhiva Marelui Orient al Ungariei, specifică intervalul de activitate 1882-1894 [115]. Un alt interval propus este 1871-1886 [116], însă acest interval ni se pare cel puţin forţat. Unii autori relatează că loja Irenea ar fi fost constituită la 12 septembrie 1882 [117]. Anume această dată pare a fi cea mai plauzibilă. Oricum, parcursul istoric al acestei loji din orientul Caransebeş îşi aşteaptă încă cercetătorii. Până atunci însă prezentăm atenţiei cititorilor o medalie emisă de această lojă şi care până acum era absolut necunoscută în spaţiul românesc, neştiindu-se despre existenţa sa. Acelaşi Muzeu al Marii Loji Provinciale din Worcestershire păstrează singurul exemplar cunoscut al acestei medalii. Reverendul Poole o descrie în astfel de termeni: „Kransebeş. Loja Irenea. Cu inel de atârnare: o monogramă elaborată ornamental a numelui IRENEA. 33 x 39 mm. Aurită” [118]. Analizând această medalie monogramată, vom observa central literele „I” şi „R”, poziţionate în stânga literele „E” şi „n” şi în dreapta – „E” şi „A”.
Medalia lojii Irenea din orientul Caransebeş
O ultimă lojă din lista cu Nr 2, este loja Unio din Cluj. De această dată, practic toate sursele ce tratează istoricul acestei loji cad de acord asupra anului fondării acesteia, 1886. În general a fost unanim acceptată data de 14 noiembrie 1886, ca dată a constituirii sale [119]. Însă la această dată loja Unio fusese doar reînfiinţată, probabil, aşa cum ne transmit unii autori [120]. Însă există posibilitatea ca la data de 14 noiembrie 1886 să fi fost constituită o lojă nouă, dat fiind faptul că chiar dacă se ştie că în secolul al XVIII-lea la Cluj existase o lojă fondată de către nobilul de ţară Franz Fekete von Fricsi, numele lojii nu ni s-a transmis, rămânând necunoscut până azi [121]. Mai mult, conform altor surse, loja Unio fusese constituită la 5 decembrie 1886 [122]. Însă cel mai probabil, la 5 decembrie 1886 loja fusese instalată deja iar 14 noiembrie rămâne a fi data la care loja se constituise neoficial. Avem şi o altă presupusă dată a înfiinţării acestei loji, înaintată de un alt autor: 24 octombrie 1886 [123]. Conform aceluiaşi autor, loja Unio fusese înfiinţată cu aportul lojii din Oradea, Regele Ladislau. Însă, dacă suntem atenţi la context, înţelegem că la 24 octombrie 1886, în cadrul lojii Regele Ladislau au fost iniţiaţi şi ridicaţi în grad 9 delegaţi din Cluj (cărora li se va alătura încă un frate din loja Prinz von Preussen so den drei Schwertvin din Sollingen), care vor fonda loja Unio. Totuşi, dintre toate aceste date, singura care poate fi probată este 14 noiembrie 1886. Această dată apare şi pe o medalie a lojii Unio, exemplare ale căreia se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei dar şi la Casa-Muzeu Nicolae Bălcescu.
Chiar dacă am epuizat lista lojilor din teritoriul actual al României care apar în cele două liste menţionate, mai rămâne o lojă din cadrul Raportului Marii Loji Simbolice a Ungariei, citat la începutul acestui material. Este vorba despre o lojă din Bucovina, Philantropique din orientul Mamorniţa. Această lojă este de fapt loja Zur Bruderkette, constituită în luna aprilie 1884 [124]. Loja s-ar fi constituit sub obedienţa Marelui Orient al Italiei [125] (mai exact spus, Marele Orient al Romei, or anume sub acest nume a figurat acesta în epocă). Cu toate acestea, nu vor trece decât aproximativ 2 luni şi Venerabilul lojii, Louis Wolkenstein, va adresa la 27 iunie 1884 o scrisoare către un intermediar, Ernst E. Wendt, în care îşi exprimă dorinţa de a face cunoştinţă cu procedura de trecere sub obedienţa Marii Loji a Angliei [126]. Cu toate că loja Zur Bruderkette activa la acea dată, inaugurarea ei oficială a avut loc la 27 iulie 1884 [127]. Din câte înţelegem, trecerea sub obedienţa Marii Loji a Angliei nu a avut loc din motive necunoscute, aşa cum la jumătatea anului 1885, aceasta va trece sub obedienţa Marii Loji Maghiare de Rit Ioanit, schimbându-şi numele în Philantropique [128]. Conform unor surse, loja Philantropique ar fi fost înfiinţată la 24 iunie 1885, sub obedienţa Marii Loji Simbolice a Ungariei [129]. Or aici depistăm cel puţin o greşeală de consemnare, dat fiind faptul că Marea Lojă Simbolică a Ungariei va lua fiinţă abia în 1886. Alte surse ne indică că loja ar fi fost constituită în septembrie 1885 sub obedienţa Marelui Orient al Ungariei [130]. Nici această informaţie nu poate fi adevărată, dat fiind faptul că la 21 martie 1886, Marea Lojă Maghiară de Rit Ioanit va fuziona cu Marele Orient al Ungariei, dând naştere unei structuri unitare, Marea Lojă Simbolică a Ungariei. Pe de altă parte aflăm că la 1886, loja Philantropique îşi trimitea profanii să fie iniţiaţi în loja Viitorul din orientul Botoşani, dat fiind faptul că Bucovina se afla în componenţa Imperiului Austriac, în care Mass:. este sever oprită [131]. La jumătatea anului 1891, loja Zur Nachstenliebe (Dragostea de aproapele tău) din orientul Mamorniţa va fuziona cu loja Philantropique, constituind astfel o nouă lojă – Menschenliebe (Dragostea de oameni) [132].
Studiul nostru ar putea fi încheiat aici, după ce am parcurs pe scurt, istoricul lojilor din orientele aflate la momentul actual pe teritoriul României dar care figurează în arhivele britanice la capitolul lojilor maghiare. Însă chiar dacă în cele 3 documente citate (un raport financiar si 2 liste) figurează doar lojile descrise, în muzeele şi instituţiile de arhivă ale Marii Britanii mai există artefacte ale altor loji de pe teritoriul României. Un exemplu în acest sens este medalia lojii Bethlen Gabor din Târgu Mureş. Loja ar fi activat în perioada 1905-1916 [133]. Alţi autori ne indică drept an al înfiinţării 1903, indicând faptul că la 1930, când are loc unificarea Marii Loji de Rit Ioanit din România cu Marea Lojă Naţională din România, loja este semnalată, având 33 de membri [134]. Totuşi, anul fondării lojii, 1905, poate fi probat prin existenţa unei medalii emisă de loja Bethlen Gabor, exemplare ale căreia se găsesc la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu şi la Muzeul Francmasoneriei din Londra. Aversul acestei medalii prezintă central un ansamblu constituit din altarul pe faţada căruia distingem un echer şi un comps intercalate, cele 3 colonete, cele 2 coloane. Ansamblul este străjuit de figurile a doi sfincşi. În partea superioară găsim un Delta radiant. În Partea de jos a ansamblului găsim Anul Lumini 5905. De jur-împrejur citim: „HAZÁDNAK RENDÜLETLENÜL / BETHLEN GÁBOR □”. Reversul prezintă un echer şi un compas intercalate, suprapuse peste un soare ale cărui raze formează o stea cu 12 colţuri. Ansamblul este încercuit de un ouroboros. De jur-împrejur citim: „MAROS VÁSÁRHELY / KELETÉN”. Medalia este aurită, are diamerul de 40mm, inel de atârnare, înălţimea – 45mm.
Medalia lojii Bethlen Gabor din orientul Târgu Mureş
Note:
[1] Museum
of Freemasonry, London, UK, Hungary Historical Box, GBR 1991 HC 27/H, AS BH
336/3
[2] Idem
[3] Aradul
Nou
[4] Lipova
[5] Oradea
[6] Sighetu
Marmaţiei
[7] Sibiu
[8] Cârlibaba
[9] Sfântu
Gheorghe
[11] Satu
Mare
[12] Gherla
[13] Museum of Freemasonry,
London, UK, Hungary Historical Box, GBR 1991 HC 27/H, AS BH 336/3
[14] Lajos
Abafi, Geschichte der Freimaurerei in
Osterreich-Ungarn, Band IV, Elibron Classics, 2005, p. 4
[15] Patricia
Ghemeş (Manea), Nobili Francmasoni în
Banatul Imperial în Analele
Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XXV, 2017, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2017, p. 225
[16] Ibidem,
p. 233
[17] Ludwig
Lewis, Geschichte der Freimaurerei in Osterreich
un Ungarn, Druck und Verlag von Br C. W. Vollrath, Leipzig, 1872, p. 26
[18] Patricia
Ghemeş (Manea), Nobili…, op. cit., p.
242
[19] Lajos
Kakucs, Contribuţii la istoria
francmasoneriei din Banat în Analele
Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XXIV, 2016, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2016, p. 477
[20] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta Masonica Hungarica. Frontispicii
şi peceţi (Frontispicies and Stamps), Seria a II-a, vol.1, Editura
Argonaut, Cluj-Napoca, Symphologic Publishing, Quebec, 2013, p. 27
[21] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., p. 468
[22] Kupan
Arpad, Francmasonii din Oradea. Notaţii
istorice, Convex, Oradea, 2018, p. 25
[25] Antoniu
Martin, Aspecte ale masoneriei în
România. Cazul Aradului în Tudor Sălăgean, Marius Eppel (coordonatori), Masoneria în Transilvania. Repere istorice,
Ediţia a 3-a, amplificată şi revizuită, Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, p. 141
[26] Pataky
Lajosné, Dzubay Lászlóné, A szabadkőműves
szervezetek levéltára : Repertórium, MŰVELŐDÉSÜGYI
MINISZTÉRIUM LEVÉLTÁRI OSZTÁLYA /Levéltárak Országos Központja/ Budapest, 1967,
manuscris, p. 17
[27] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia
ilustrată a Francmasoneriei din România, Vol. 3, Phobos, Bucureşti, 2005,
p. 298
[28] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 33
[29] Antoniu
Martin, Alexandru Rufanda, În zodia
puterii. Masonerie şi modernitate în spaţiul românesc. De la Transilvania
rozucruciană la Moldova revoluţionară, Mirador, Arad, 2016, p. 63
[30] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, Phobos, Bucureşti, 2005, p. 46
[31] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., p. 486
[32] Allgemeines Handbuch der Freimaurerei, Zweiter Band, Max Hesse’s Verlag, Leipzig,
1901, p. 474
[33] Antoniu
Martin, Alexandru Rufanda, În zodia...,
op.cit., p.63
[34] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
25
[35] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 2, p. 43
[36] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 26
[37] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., pp.
485-486
[38] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 48
[39] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[40] Idem
[41] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 22
[42]Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 1, p. 191
[43] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
25
[44] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 1, p. 191
[45] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 2, p. 248
[46] Varga
Attila (coord.), Rudolf Cristian, Documenta
Masonica Transylvanica et Banatica. Loja “Licht und Wahrheit” din Reşiţa,
Seria I, Volumul I, Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, p. 77
[47] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 31
[48] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., p. 486
[49] Varga
Attila (coord.), Rudolf Cristian, Documenta…,
pp. 109-111
[50] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
27
[51] Ibidem,
p. 28
[52] Ibidem,
p. 41, 159
[53] Pataky
Lajosné, Dzubay Lászlóné, A szabadkőműves...,
op. cit., p. 94
[54] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., pp.
159-161
[55] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 30
[56]Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
169
[57] Ibidem,
p. 170
[58] Rev
H. Poole, A Catalogue..., op.cit., nr. 771
[59] Tudor
Sălăgean, Marius Eppel (coordonatori), Masoneria
în Transilvania. Repere istorice, Ediţia a 3-a, amplificată şi revizuită,
Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, nr. 99
[60] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 36
[61] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[62] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
24
[63] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, p. 343
[64] Lajos
Abafi, Geschichte..., op.cit., Band
III, p. 260
[65] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
24
[66] Lajos
Abafi, Geschichte..., op.cit., Band
V, p. 344
[67] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 27
[68] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
24
[69] Pataky
Lajosné, Dzubay Lászlóné, A szabadkőműves...,
op. cit., p. 19
[70] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[71]Rev
H. Poole, A Catalogue..., op.cit., nr. 772
[72] Tudor
Sălăgean, Marius Eppel (coordonatori), Masoneria
în Transilvania. Repere istorice, Ediţia a 3-a, amplificată şi revizuită,
Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, nr. 46, 48
[73] Ibidem,
p. 310
[74] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 31
[75] Ludwik
Hass, Wolnomularstwo w Europie
srodkowo-wschodniej w XVIII i XIX wieku, Ossolineum, Zaklad Narodowy
Imienia Ossolinskich Wydawnictwo, Wroclaw-Warszawa-Krakow-Gdansk-Lodz, 1982, p.
457
[76] Allgemeines…, op.cit., p. 476
[77] Philipp
Koller, Hymne zur Feier der Tempelweihe der St
Johannes □ „Plilantropique” Or\
Mamornitza, p.1
[78] Ludwik
Hass, Wolnomularstwo..., op.cit., p.
457
[79] Allgemeines…, op.cit., p. 476
[80] Antoniu
Martin, Aspecte ale masoneriei în
România. Cazul Aradului în Tudor Sălăgean, Marius Eppel (coordonatori), Masoneria în Transilvania. Repere istorice,
Ediţia a 3-a, amplificată şi revizuită, Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, p. 141
[81] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 32
[82] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 1, p. 281
[83] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 32
[84] Idem,
p. 33
[85] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
24
[86] Pataky
Lajosné, Dzubay Lászlóné, A szabadkőműves...,
op. cit., p. 160
[87] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, p. 15
[88] Allgemeines…, op.cit., p. 476
[89] Rev
H. Poole, A Catalogue..., op.cit., nr. 774
[90] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, p. 216
[91] Allgemeines…, op.cit., p. 476
[92]Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 35
[93] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
25
[94] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, pp. 216-217
[95] Pentru
imagini ale acestei medalii a se vedea Tudor Sălăgean, Marius Eppel
(coordonatori), Masoneria în
Transilvania. Repere istorice, Ediţia a 3-a, amplificată şi revizuită,
Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, nr. 100, 101
[96] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., p. 480
[97] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[98] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 29
[99] Ibidem,
p. 51
[100] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[101] Pataky
Lajosné, Dzubay Lászlóné, A szabadkőműves...,
op. cit., p. 17
[102] Antoniu
Martin, Aspecte ale masoneriei arădene la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Mirador, Arad,
2003, p. 33
[103] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 30
[104] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
25
[105] Lajos
Kakucs, Contribuţii…, op.cit., p. 485
[106] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 46, 49
[107] Allgemeines…, op.cit., p. 474
[108] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 34
[109] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
25
[110] Allgemeines…, op.cit., p. 475
[111] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 85
[112] Ibidem,
op.cit., p. 33
[113] Allgemeines…, op.cit., p. 475
[114] Rev
H. Poole, A Catalogue..., op.cit., nr. 770
[115] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 29
[116] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
24
[117] Allgemeines…, op.cit., p. 475
[118] Rev
H. Poole, A Catalogue..., op.cit., nr. 743
[119] Antoniu
Martin, Alexandru Rufanda, În zodia...,
op. cit., p. 64
[120] Tudor
Sălăgean, Repere pentru o istorie a
francmasoneriei clujene în secolele al XVIII-lea şi al XIX în Tudor Sălăgean, Marius Eppel (coordonatori), Masoneria..., op.cit., p. 119
[121] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, p. 367
[122] Allgemeines…, op.cit., p. 476
[123] Kupan
Arpad, Francmasonii..., op.cit., p.
36
[124] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 3, p. 56
[125] Ludwik
Hass, Wolnomularstwo..., op.cit., p.
438
[126] Alexandru
Rufanda, Relaţiile masonice
româno-britanice. Sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. XX, Centrul
Naţional de Studii Francmasonice, Editura NESTOR, 2019, pp. 62-63
[127] Ibidem,
pp. 72-73
[128] Ludwik
Hass, Wolnomularstwo..., op.cit., p.
438
[129] Mircea
Munteanu, Istoria Masoneriei din spaţiul
Moldovei de Nord şi al Bucovinei istorice. Orientele Botoşani, Dorohoi,
Mihăileni, Cârlibaba, Sadagura, Prelipcea, Cernăuţi, Mamorniţa şi Herţa,
Editura NESTOR, Bucureşti, 2016, p. 409.
[130] Revista Masonică Or\ Botoşani, Anul I, nr. 7, 1886, pp. 110-111
[131] Mircea
Munteanu, Istoria..., op. cit., p.
409
[132] Ludwik
Hass, Wolnomularstwo..., op.cit., p.
457
[133] Varga
Attila, Cornel Kameniczky, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta..., op.cit., p. 21
[134] Horia
Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia...,
op.cit., Vol. 1, p. 136
*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu