Mănușile albe, Masoneria și cărțile rare

Așezat la masa de lucru așteptam cuminte cartea solicitată. După puțină vreme, mi se aduse o carte de dimensiuni nu prea mari, în legătură de piele pe care patina timpului își puse deja amprenta. Dimpreună cu cartea mi se aduse și o pereche de mănuși albe. Combinația cărții vechi, scrisă de un mason, despre dar nu doar pentru masoni, cu mănușile albe mi-au creat pe moment senzația unui deja vu. Ulterior aceasta a fost înlocuită de gândul că nimic nu are loc întâmplător...

Cartea care m-a transpus timp de 4 ore în lumea vechilor și veritabililor masoni, este o carte rară la propriu, nu doar datorită anului ediției. Este vorba despre "Apologia, sau Apărarea Ordinului Zidarilor Liberi" (Апология, или Защищение ордена Вольных каменьщиков / Писанная братом**** членом Шотландской** ложи, в П**; перевод с немецкаго языка [И.П. Тургенева]. М.: Тип. И. Лопухина, 1784).

Această carte a fost editată în anul 1784, la Moscova,

la editura vestitului mason I. Lopuhin. Este o traducere din limba germană a unei lucrări cu același titlu, scrisă de un mason al unei loje scoțiene. În lucrare, autorul vine să răspundă unor acuzații la adresa Masoneriei. În special, se face o paralelă cu primele societăți și adunări ale creștinilor din primele epoci ale creștinismului. Această paralelă este trasată mai ales pentru ca anume creștinii din Europa veneau să acuze Masoneria de prozelitism, de secretomanie, făcând din aceste lucruri adevărate capete de acuzare. Însă, autorul nu uită să menționeze că la începuturile creștinismului, însăși creștinii au fost proclamați drept "Natio lucifuga", doar pentru faptul că își țineau adunările în catacombe. Mai mult, creștinii au fost acuzați de canibalism, pentru că "se împărtășeau cu trupul și sângele Domnului". Or, aceste acuzații erau făcute din neștiință. Astfel și masoneria este acuzată tot din neștiință.

În general, această lucrare care se proclamă a fi o apărare a Masoneriei, cu adevărat aduce argumente imbatabile, apelând la istoria creștinismului. Cineva ar putea să pună întrebarea de ce anume creștinismul este cel căruia autorul îi adresează aceste demonstrații docte? Răspunsul îl găsim tot în carte, unde se menționează că la acea vreme în lojile masonice erau primiți doar creștinii, pe când evreii și musulmanii nu erau acceptați. Aceste mențiuni vin, fără a-și fi trasat acest scop, să demoleze așa-zisele argumente ale literaturii antimasonice, în care se pune accentul pe un închipuit complot iudaic. Or anume autorii acestei literaturi antimasonice uită să menționeze că evreii au ajuns să fie primiți în lojile masonice decât foarte târziu, nemaivorbind de faptul că există și la moment obediențe masonice în care evreii nu au acces, cum ar fi de exemplu Ritul Suedez.

Menționam că această carte este una rară la propriu. Întradevăr, această carte a fost distrusă de către autoritățile ruse, fiind arse loturile. Foarte puține exemplare s-au păstrat doar în colecții particulare.

Această lucrare minunată merită să fie actualizată, adusă din nou în lumina zilelor noastre, nu numaidecât ca o apărare a Masoneriei cât mai ales ca o dovadă că acuzațiile la adresa Masoneriei au rămas aceleași de câteva secole iar argumentele, imbatabile de altfel, ne stau la dispoziție nu doar în literatura masonică cât mai ales în istoria creștinismului.

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.