Nouă apariţie editorială, "Sfragistica Simbolisticii Templiere Medievale" de Remus Barna

Remus Barna rămâne a fi întruchiparea vie a spiritului vechilor şi nobililor cavaleri templieri. Ambiţios în sensul frumos al cuvântului, căutător neobosit al vestigiilor templiere de oriunde, spirit integrator ce debordează prin sinceritate şi hotărâre. Discutând cu el, am trăit sentimentul viu că am în faţă un templier abia reîntors din Ţara Sfântă. Pasiunea şi emoţia cu care vorbeşte despre templieri îţi lasă sentimentul că visezi sau că ai în faţă încarnarea unui cavaler templier sadea. Face totul cu dăruire, dezinteresat, aşa cum îi stă bine unui adevărat cavaler. 

Când mi-a propus să-i scriu prefaţa cărţii care urma să apară am fost flatat, am luat-o ca pe o sarcină responsabilă şi m-am simţit onorat să pot face cunoştinţă cu textul lucrării până să apară.

A ieşit o lucrare foarte bună, aş spune chiar rară, prin tematica abordată în cadrul cazuisticii templiere. Nu sunt mulţi autorii care au tratat acest subiect.

Recomand cu încredere cartea lui Remus Barna, "Sfragistica Simbolisticii Templiere Medievale" pentru oricine este interesat să vadă dincolo de paravanul legendelor şi miturilor, dincolo de cuvinte, pentru a muşca din miezul înţelesului care i-a călăuzit pe călugării-războinici de cândva. Până atunci însă, vă ofer dialogul pe care l-am avut cu Remus Barna pe marginea subiectului abordat şu nu doar.

Biblioteca Alexandru Rufanda

A.R. Domnule Remus Barna îmi pare nespus de bine că putem discuta. Aţi lansat recent o nouă lucrare, „Simbolistica Sfragisticii Templiere Medievale”, lucrare în cadrul căreia m-aţi onorat cu invitaţia de a scrie prefaţa, fapt pentru care vă mulţumesc. Aş vrea să ne vorbiţi mai multe despre acest volum, care a fost punctul de pornire şi cum a început totul?

R.B. Iniţial am dorit să fac o lucrare numai despre sigiliile templiere, să fac o succintă prezentare a sfragisticii şi a locurilor unde se păstrează aceste sigilii templiere, gândindu-mă la cititorul din România care la un moment dat poate şi-ar dori să studieze nişte documente, care au mai rămas în arhivele diverselor instituţii, şi să-şi poată da seama astfel dacă provin sau nu de la templieri. În acest sens am întreprins o investigaţie în mai multe biblioteci, online şi atât cât mi-a permis timpul şi fizic, pentru a culege o serie de sigilii templiere. Am reuşit să adun pe diferite căi circa 80 -90 de sigilii, care au stat într-o expectativă până la un moment dat, apoi am avut supriza să găsesc o descriere sumară a acestor sigilii într-o sursă de limba franceză. Am colectat toate aceste prezentări, după care intenţia a fost să le public, să le prelucrez, în aşa fel încât să fie perceptibile pentru cititorul român, mai mult sau mai puţin avizat.Ulterior, gândindu-mă la sigiliile Marilor Mestri, am conştientizat că aceste sigilii trebuiau să reprezinte ceva, să construiască punţi între actualitatea templieră a acelor timpuri şi influenţele zonelor în care au activat aceştia, în special la zona orientală, unde templierii au avut de a face cu secta Hasasinilor. O altă idee care m-a frământat a fost conceptul, motivul care ar fi putut sta la conceperea acestor sigilii. Constatasem că multe reprezentări ale sigiliilor erau doar de faţadă şi nu reprezentau esenţa. Aceasta şi pe baza faptului că găsisem o notiţă în care stareţul Harding de la abaţia Cluny, a publicat pe baza documentelor găsite sub Templul lui Solomon, acea Biblie Vulgata, care a fost completată ulterior cu texte, pe măsură ce acestea ajungeau din zona Templului lui Solomon la Cluny, prin intermediul lui Bernard de Clairvaux sau a altor emisari. Toate aceste texte şi informaţii, mai ales în acea epocă, puteau să răstoarne poziţia bisericii oficiale, de aceea multe lucruri erau criptate. Astfel, am ajuns la concluzia că trebuie să fac o disecţie a simbolisticii acestor sigilii, în parte. Fiecare simbol reprezenta ceva, aparte dar cuprins într-un ansamblu sugestiv. S-au folosit foarte multe simboluri de influenţă gnostică, cum ar fi acel Abraxas, cu cap de cocos, cu picioare sub formă de şerpi etc. Deci aveam misiunea de a dezasambla aceste sigilii pe simboluri distincte şi apoi să le reasamblez într-o prezentare de ansamblu. Cu sigiliile Marilor Maeştri părea mai simplu, aparent, pentru că erau două: unul cu reprezentarea lui Abraxas pe fundalul cupolei Domului Stâncii şi altul cu cei doi călăreţi pe un cal. Existau foarte multe interpretări şi nimeni nu poate avea pretenţia că deţine adevărul în ultimă instanţă. Însă efigia celor doi călăreţi pe un cal repezenta nu doar un simbol de faţadă ci trebuia să fie înţeles atât de către Maeştrii Ordinelor europene cât şi de cei din zona orientală. Sa nu uităm că acolo era zona de confluenţă pentru religiile mozaică, creştină, musulmană. De aici şi ideea că simbolului celor doi călăreţi pe un singur cal ar veni din credinţele gnostice, care la rândul lor au alimentat masiv toate cele trei mari religii. Era deci un simbol în care reprezentanţii celor trei religii îşi puteau găsi propria interpretare fără a surveni momentul de conflict. Respectiv, pentru a-mi verifica supoziţiile am efectuat o trecere în revistă a religiilor vremii şi doctrinelor de ordin spiritual care şi-ar fi putu lăsa amprenta. De exemplu esenienii, bogumilii etc. O întrebare de bază în acest sens ar fi de ce templierii nu au participat la cruciada împotriva catharilor. 

A.R. Cu toate acestea, în epoca în care s-a constituit Ordinul Cavalerilor Templieri, creştinismul era o forţă în adevăratul sens al cuvântului. Acei cavaleri veneau din Europa, unde crescuseră şi se formaseră în spiritul dominator al creştinismului. Respectiv, cum credeţi, ce i-ar fi făcut pe aceşti cavaleri să ajungă să accepte elemente din alte religii într-o manieră extrem de tolerantă. Cum a fost posibil să se realizeze acel melanj de simboluri preluate din diferite culturi şi credinţe?

R.B. Există o foarte mare probabilitate că Marii Maeştri nu au cunoscut în cele mai mici detalii simbolistica sigiliilor lor. Ei au fost doar utilizatorii sigiliilor. Însă cei care a conceput sigiliile, şi aici mă refer la preoţimea care era în legătură directă cu cavalerii templieri, cunoşteau foarte bine semnificaţia. Or asta ne demonstrează deschiderea spre noi orizonturi a acestor personaje, cu o lărgime a minţii impresionantă. Ştiau foarte bine că se vor pierde multe elemente şi numai o incriptare în sigilii, în artă va putea păstra esenţa elemntelor culturale. De exemplu există elemente zoroastriene, de la cathari, de la bogumili care s-au regăsit, într-o formă modificată aparent, în regula Sfântului Bernard. Un singur exemplu ar fi castitatea. Până la urmă să nu uităm însă, că primii cavaleri, care ulterior aveau sa devină cei 9 fondatori ai Ordinului, făceau parte din Familia Stelei, adică apartenenţă ebraică diluată în timp. La Abaţia Cluny, au fost aduşi specialişti în ebraca veche în special pentru a suplini golurile de informaţii prin traduceri ale vechilor texte. Ulterior s-a decis constituirea unei armate care să recupereze ceea ce fusese pierdut. De aici şi deschiderea de a accepta elemente aparent străine culturii creştine. Totul a mers perfect până la 1198 când a avut loc Tăierea Ulmului la Gizor şi s-a desprins ramura templieră de cea de Sion. 

A.R. Totuşi, pentru că aţi vorbit despre evoluţia conştientizării, să-i spunem aşa, de către templieri, a elementelor de sorginte spirituală din alte culturi şi credinţe, întrebarea mea este: se observă cumva schimbări ale blazoanelor nobililor templieri după fondarea Ordinului în Ţara Sfântă, în comparaţie cu blazoanele lor iniţiale, de până la plecare?

R.B. Din pacate pentru a efectua o astfel de analiză comparativă, ar trebui să cunoaştem toate blazoanele templierilor, lucru imposibil la momentul de faţă. Deci aceste blazoane templiere pe care le cunoaştem la ziua de azi sunt concepute mult mai târziu de către persoane terţe, în serviciul, să spunem aşa, al templierilor.

A.R. De ce vă întrebam despre o analiză comparativă: Oswald Wirth, un Mare Maestru Francmason, spunea aproximativ astfel: Simbolistica înseamnă totul, fără ea nu facem nimic. Însă dacă nu ştii pe unde să păşeşti în lumea simbolurilor, rişti să nu mai ieşi niciodată de acolo, rămânând prins ca într-o mlaştină. Unele simboluri şi-au modificat semnificaţia în timp. Unele au fost denaturate intenţionat. Peste altele s-au suprapus influenţele vremurilor. Judecând în această ordine de idei, credeţi că mai putem recupera ceva din semnificaţia originală a sfragisticii templiere?

R.B. Eu cred că putem. Şi mă refer aici la documentele scrise în epocă. Cercetând acele scrieri, putem să refacem imaginea de ansamblu a percepţiei lumii, societăţii. Şi astfel putem reface, redescoperi vechile semnificaţii. 

A.R. Totuşi trebuie să recunoaştem că templierii şi-au asumat în mod conştient unele riscuri atunci când au adoptat unele simboluri. De exemplu acelaşi Abraxas, simbol foarte ambiguu şi pentru care puteai să-ţi adjudeci osânda.

R.B. Întradevăr, pe toate simbolurile adoptate de căre templieri, abia foarte tărziu apar reprezentări clare creştine. Iniţial, unicul simbol creştin care apărea este crucea, care de altfel poate fi tratată iarăşi în mod diferit, în dependenţă de forma sa, contextul simbolic, etc. Însă, să nu uităm că templierii şi-au avut protectorii săi, cum ar fi Sfântul Bernard de Clairvaux, care au influenţat papalitatea.

A.R. S-au scris sute de cărţi despre templieri, s-a scurs multă cerneală, avem o mulţime de teorii, de la cele mai bizare şi conspiraţioniste până la lucrări cu caracter academic. Dvs personal, când aţi iniţiat scrierea acestui text, aţi facut-o dintr-un impuls al datoriei, de a lăsa posterităţii ceva sau doar pentru a oferi publicului larg părerea Dvs vis a vis de acest subiect, în cazul de faţă, simbolistica sfragisticii templiere medievale?

R.B. Am făcut-o pentru a populariza idealul templier în mediile templiere contemporane. Este o lucrare de nişă, care intră pe anumite făgaşe specifice. Nu încerc să prezint tematica dintr-o manieră senzaţionalistă, nu prezint un subiect tabu de altfel.

A.R. Pentru că aţi menţionat că este o lucrare de nişă, cum a fost primită cartea până la momentul de faţă?

R.B. Cartea este foarte solicitată, mai rămâne să o fac cunoscută publicului doritor. Am fost invitat la mai multe prezentări, cartea de altfel a fost recunoscută de către templierii italieni, din obedienţa OSMTJ 1804. Mai multe Capitule Templiere au găzduit prezentări, mai am invitaţii, ca de exemplu, la Hunedoara şi alte oraşe. Ceea ce mă bucură este interesul general din partea diverselor obedienţe templiere. Or până la urmă, acesta şi este scopul, de popularizare a tematicii templiere, pentru a servi drept punct de plecare pentru discuţiile avansate pe tematica templieră în mediul autohton.

A.R. Vă mulţumesc pentru discuţie şi Doamne Ajută! Non Nobis, Domine, Non Nobis...

R.B.... Sed Nomine Tuo Da Gloriam!

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.