Contribuţii la istoricul lojii “Ovidiu 25” din Chişinău şi apartenenţa poetului Alexandr Sergheevici Puşkin în cadrul acesteia

  Revista Masonică, Or:. Botoşani, Serie Nouă, Anul II (VI), Nr. 1 (51), Martie 2019, p. 33 -39

 Poetul rus Alexandr Sergheevici Puşkin, notează în jurnalul personal al perioadei 1821, când  se afla la Chişinău: ”La data de 4 mai am fost primit în rândurile masonilor” [1]. Într-o scrisoare din anul 1826 adresată poetului V.A. Jukovskii, Puşkin precizează:  “La Chişinău eram prieten cu maiorul Raevski, cu generalul Puşcin şi Orlov... Eram mason în loja din Chişinău, fondată de generalul Puşcin, adică aceea – pentru care s-au nimicit în Rusia toate lojile”(t.a.) [2].

Aleksandr Puşkin, portret de Vasily Tropinin (1827)

   Chiar dacă Puşkin menţionase încă la 4 mai 1821 că era mason în loja chişinăuiană, aprinderea oficială a luminilor, a avut loc abia la 7 iulie, în acelaşi an, moment când au adresat o cerere lui Vevel,  mare secretar al Marii Loje „Astreea” din Sankt-Petersburg, în vederea trimiterii unei constituţii. Actul în care se menţionează pentru prima dată loja “Ovidiu” din Chişinău, este datat 20 septembrie 1821. Ulterior, la 10 octombrie 1821, Vevel răspunde cererii şi anunţă că loja a primit numărul de înmatriculare „25” [3]. 

Puşkin la 16 ani, recitând un poem (pictură de Ilia Repin, 1911)

   Cercetătoarea L. Oganean [4], semnalează în Arhiva de Stat a Federaţiei Ruse un document important cu privire la conexiunile Eteriei în Basarabia, cu masoneria. 

Astfel, în 1826, la Akerman autorităţile ţariste descoperă urmele unei societăţi secrete din care făcuseră parte diaconul Racuta, moşierul Caţâki, judecătorul Balasakii. În posesia diaconului Racuta se afla o scrisoare a judecătorului Balasakii adresată lui Nicolae Ipsilanti (fratele liderului eterist de mai apoi, Alexandru Ipsilanti). Ulterior, Racuta îi dă lui Caţâki să păstreze această scrisoare. În cele din urmă, Caţâki îi returnează scrisoarea însoţită de notiţa: „Iată scrisoarea de la Balasakii despre masonerie” [5]. În scrisoare persistă adresările cu apelativul „fraţi”. Se vorbeşte despre strângeri de fonduri şi se specifică că „circumstanţele sunt încă în fază incipientă”. Această scrisoare a fost depistată ulterior în două exemplare, cu traducere din greacă în rusă şi era plasată împreună cu alte acte datate 30 martie 1821. 

La interogatoriu, moşierul Caţâki a prezentat scrisoarea cu pricina iar diaconul Racuta a specificat că din organizaţia lor mai făcea parte un oarecare Kogălniceanu şi Costin [6]. Toate aceste fapte ne demonstrează că este vorba de conexiuni eteriste, dar ne impun şi varianta că anume eteriştii ar fi putut să fie printre iniţiatorii şi organizatorii primei loji masonice din Chişinău. Mai mult decât atât, nu se ştie sigur cine era moşierul Caţâki, care locuia în 1826 la Akerman.

Se ştie însă că în casa lui Mihalachi  Caţâki,  a fost organizată loja „Ovidiu 25” . În casa lui Caţâki, a locuit şi doctorul de divizie Schuler. Se presupune ca acesta era venerabilul lojei, la început. Un alt document de arhivă, datat 1826, vorbeşte despre „existenţa a două societăţi secrete, în Kameneţ-Podolsk şi în Chişinău, în care mari maeştri erau Dimmer,  inspectorul adminstraţiei spitaliceşti şi respectiv Schuler, consilier al curţii şi doctor de divizie”(t.a.) [7]. Ulterior Schuler va declara că din lojă mai făceau parte generalul-major Puşcin, A.S. Puşkin, moşierul Alexeev, doctorul Bragini, farmacistul Maigler, maiorul Maximovici [8]. Această mărturie a medicului Schuler este o altă dovadă în baza căreia se demonstrează că poetul Alexandr Puşkin a fost membru al lojei „Ovidiu 25”. 

Este ciudat faptul că, chiar dacă doctorul Schuler nu apare menţionat în viitorul lot al „fondatorilor” lojei în frunte cu Puşcin, loja se întrunea în casa lui Caţâki, unde locuia Schuler. Doctorul F.M.Schuler, V.F.Raevskii, N.S. Alexeev, farmacistul Maigler şi elveţianul Mittergofer sunt menţionaţi mult mai târziu ca alăturându-se lojei, în mod inexplicabil. Nici chiar Caţâki nu este trecut pe listele masonilor. Totuşi, cercetătoarea sus amintită, pe baza mărturiei lui Schuler,  luminează parcursul masonic autohton în mod vădit. 

I.P. Liprandi vorbeşte despre întrunirile masonice care aveau loc în casa lui Mihalachi Caţâki, într-un jurnal de epocă. Vom reproduce integral un fragment: 

„Loja masonică era organizată în casa lui Caţâki, ocupată de doctorul de divizie Schuler (alsacian, luat prizonier în 1812 la Berezina, dintre chirurgii inferiori ai unui regiment de cavalerie francez). Daca el  sau Puşcin era venerabilul lojei, nu ştiu. În rândurile naivilor atraşi, era un arhimandrit bulgar, Efrem. Casa lui Caţâki era situată în partea de jos a oraşului, nu departe de catedrala veche, în piaţă, unde mereu se îmbulzeau o mulţime de bulgari şi arnăuţi, care au observat că arhimandritul, intrând în curtea împrejmuită cu grilaj, a trimis caleaşca acasă, ceea ce au făcut şi alţii, contrar obiceiurilor existente. Acest fapt a atras curioşii lângă grilajul curţii cu atât mai mult, căci în popor circula zvonul, că în această casă are loc „judeţul diavolesc”. Când au văzut că uşa casei lungi cu un etaj s-a deschis şi printre cei care ieşeau era şi arhimandritul cu ochii legaţi, condus sub braţ de doi inşi, care coborând cele trei-patru trepte ale pridvorului, au şi intrat în subsol, uşile căruia s-au zăvorât, bulgarii şi-au închipuit că pe arhimandritul lor îl paşte primejdia. Aţâţaţi pe lângă asta şi de arnăuţi, care pe atunci erau o mulţime din rândurile eteriştilor fugiţi, bulgarii s-au repezit cu gloata la uşile subsolului (arnăuţii nu s-au mişcat din loc); au spart uşile şi peste un sfert de oră l-au scos cu triumf pe arhimandritul salvat, în viziunea lor, căruia care mai de care îi cerea chiar acolo binecuvântare. Aceasta s-a petrecut până la apusul soarelui şi seara tot oraşul ştia de cele întâmplate. Se istoriseau multe poveşti care i-au dăunat lui Puşcin. E inutil să mai dăm detalii. Puşkin ştia printre primii, căci s-a întâmplat a fi acasă, când lui Inzov i-au raportat cele întâmplate.” (t.a.) [9]. 

Casa lui Mihalaki Caţâki, sediul Lojii "Ovidiu 25" din Chişinău, în zilele noastre

   Este curios faptul că Liprandi specifică numele lui Puşkin într-un context care  denotă că respectivul a aflat întâmplător de acest caz. Acest moment dă de gândit asupra apartenenţei masonice a lui Puşkin la acea vreme. Or asta ar putea să demonstreze teoria înaintată de unii autori conform căreia, Puşkin ar fi fost primit printre iniţiatorii lojei, însă la lucrări ulterioare nu a participat. 

Altfel spus, el s-ar fi alăturat grupului care intenţiona să deschidă o lojă masonică, la invitaţia lui Puşcin [10]. Există opinii conform cărora Puşkin a fost invitat la început doar în calitate de profan. În acest sens Kulman specifică: „Ce rol a jucat el [Puşkin – s.n.] în lojă, este greu de spus, dar puţin probabil ca acest rol, şi după felul caracterului lui Puşkin şi datorită perioadei scurte de activitate a lojei, să fi fost important” (t.a.) [11]. 

În tenatativa noastră de a clarifica acest aspect legat de apartenenţa masonică a lui Puşkin dar şi pentru a ilustra atitudinea autorităţilor ţariste vis a vis de masonerie, reproducem o ordonanţă: a prinţului Volkonskii către Generalul Inzov:

  „Prinţul Volkonskii – Generalului Inzov, 

S. Petersburg, 19 noiembrie 1821.

 La cunoştinţa majestăţii sale imperiale a ajuns că, în Basarabia sunt deschise deja sau se formează loji masonice sub conducerea generalului de brigadă Tucikov, la Ismail, iar în Chişinău sub conducerea unui oarecare prinţ Sutzo, venit din Moldova. La primul [în lojă] trebuie că se află şi un străin, Helias de Foy, iar la al doilea [în lojă] - Puşkin [...]. Pe de asupra, precum că în lucrările acestor loji se face uz de serviciile unui oarecare străin, Toring. În rezultatul acestor lucruri, Măria Sa doreşte, ca excelenţa voastră să ordone fără întârziere închiderea tuturor lojilor masonice existente în Basarabia şi de acum încolo, să supravegheaţi neîncetat, ca asemenea fapte  să nu mai aibă loc, în regiunea încredinţată, obligaţie ce va rămâne în răspunderea dumneavoastră. Străinii Helias de Foy şi Toring să fie expulzaţi imediat în afara hotarelor cu interdicţia definitivă de a mai călca pe teritoriul Rusiei vreodată, şi să se supravegheze strict acest fapt, iar dacă vreunul va îndrăzni să intre în ţară, măcar şi sub alt nume, atunci imediat să fie reţinut sub arest şi să i se raporteze Măriei sale. [...] de asemenea, Împăratul vă ordonă să-l supravegheaţi îndeaproape atât pe prinţul Sutzo cît şi alte persoane implicate în această societate, nepermiţându-le de acum încolo să mai aibă careva legături între ei sau să înfiinţeze careva loji sau adunări secrete [...].” (t.a.) [12]. 

 După această scrisoare, la data de 1 decembrie 1821, urmează răspunsul lui Inzov către Volkonskii, în care primul îl asigură pe prinţ că în Ismail nu există nici urmă de lojă masonică, iar Tucikov de facto a răspuns în scris unei invitaţii din partea lojei din Chişinău. Mai mult decât atât, cu puţin timp înainte de a primi scrisoarea din 19 noiembrie, generalul de brigadă Puşcin, i-ar fi arătat lui Inzov un act primit de la loja “Astreea” din Sanct-Petersburg. Actul permitea înfiinţarea unei loji simbolice la Chişinău conform legilor vremii: acordul ministerului de interne, tutela Marii Loji. 

Cu toate acestea, Inzov i-ar fi răspuns lui Puşcin că până la primirea unui răspuns clar din partea curţii imperiale, va trebui să mai aştepte, astfel lucrările de deschidere a lojei fiind amânate. 

Acelaşi Inzov oferă explicaţii în privinţa celor doi străini, Helias de Foy şi Toring, susţinând că persoane cu asemenea nume, nu există în Basarabia. Există străini cu nume asemănătoare. Pentru a nu se produce o confuzie, aşteaptă identificări juste pentru a pune în practică ordinul imperial. 

În continuare, Inzov declară că se simte obligat, în legătură cu aceste evenimente, să comunice majestăţii sale că el însuşi „a fost mason”, dar cu toate acestea, nu ar fi permis nicidecum asemenea iniţiative locale fără acord imperial. Mai declara că Puşkin, n-a participat la deschidere, cu toate ca respectivul şi-ar fi dorit acest lucru [13].

Am putea să presupunem că acest răspuns al lui Inzov despre Puşkin a fost oferit doar pentru a-l proteja pe poet de represiuni. Printre altele, Puşkin încercase să acceadă încă în 1818 în loja din Sanct-Petersburg „Trei Binefăcători”, atunci când era „aproape să devină frate” [14].

Alt element care conduce la poet, este numele lojei. Cum Ovidius a fost şi el exilat la Pontul Euxin, poetul rus ar fi cerut ca loja să poarte numele “Ovidiu”. Evident, numele putea fi ales fără implicarea lui Puşkin. 

Mult timp s-a pus sub semnul întrebării existenţa Lojei masonice din Chişinău, deoarece ea nu figura în "Tabloul marii loje Astreea pe anul 1820-21", printre celelalte 24 existente [15].  Ulterior s-a stabilit că loja purta numărul "25" şi lupta pentru a fi recunoscută de obedienţă, pentru că Marele Maestru Kuşelev, cerea sancţiuni împotriva iniţiatorilor şi refuza să le transmită constituţia de funcţionare. 

Contele Musin-Puşkin, succesorul lui Kuşelev, a recunoscut regularitatea lojei şi i-a dat numărul "25". Cei care au au constituit primul lot de masoni recunoscuţi de Marea Lojă „Astreea” au fost 13 la număr, conform actelor vremii: [16]

1. Puşcin Pavel Sergheevici - Venerabil al Lojei (făcea parte şi din asociaţia secretă "Союз Благоденствия" (Alianţa Prosperării) (Rusia) 

2. Tucicov S.A. - Vistierul Lojei (Rusia)


3. Chambonneau Charles, baron - "Surveillant" (Supraveghetor) al Lojei (mason francez) (Franţa) 

4. Tardent Louis Vincent - Al Doilea Supraveghetor al Lojei(naturalist elveţian, întemeietor al coloniei Schabo - Şabo din Basarabia)


5. Brancowitz Ivan - Orator al Lojei (Rusia)


6. Fleury Pierre - Secretar (Franţa)


7. Ghirland Rafael - Maestru de Ceremonii


8. Maximovici Mih. - Maestru (membru al Lojei "Globul de Aur" din Hamburg)


9. Louis de Tresca - Maestru ( mason în Madrid), (Franţa)


10. Bernardo Manuel, boier - Maestru


11. Curtot Pierre - Maestru (mason din Kameneţ-Podolsk, comandantul Cetăţii Albe
)

12. Draguşevici Matei, negustor – Maestru


13. Barozzi Iacov – Maestru.

 Cu privire la fondarea lojei „Ovidiu 25” este necesar să facem anumite precizări în baza actelor de arhivă semnalate de  filologul rus P.E. Şcegolev, dar nepublicate până în prezent. Este vorba despre o scrisoare oficială a lui Vevel (Wewel), marele secretar al Marii Loje "Astreia", datată 13 octombrie 1821. Împreună cu această scrisoare, Vevel trimitea lojei  o "listă de lectură" şi alte acte necesare. De asemenea erau indicate instrucţiuni cu privire la ritualurile practicate şi se cerea disciplină. În afară de aceasta, în scrisoare se menţionează nişte lucruri foarte curioase menite să clarifice dacă fondarea oficială a lojei,  a avut sau nu loc. 

  Istoricul şi literatul rus Şcegolev P.E. în cartea  "Из жизни и творчества Пушкина" (Din viaţa şi creaţia lui Puşkin), reproduce un fragment dintr-o scrisoare oficială. Iată ce se spune în ea: "Având în vedere că lucrările Lojei nou create, până la instalarea ei, sunt considerate, conform paragrafului 154 al Codului, ca fiind temporare, aşa  vor rămâne  până când  instalarea va avea loc. Marea Lojă "Astreea"  ar fi delegat deja în adunarea sa din 17 septembrie un frate care să îndeplinească ritualul instalării lojei Dvs, dacă ar fi ştiut la cine s-a oprit alegerea. Prin împuternicirea Marelui Maestru, vă invit să ne indicaţi câţiva fraţi destoinici, - indiferent dacă ar fi membri ai lojei Dvs sau ai altei loje regulare, recunoscute de Dvs ca fiind astfel, - pentru îndeplinirea acestei sarcini onorabile, astfel încât Marea Lojă să poată fără întârziere să aranjeze numirea instalatorului Dvs, trimiţându-i însărcinările şi instrucţiunile necesare. Conform paragrafelor 151 şi 153 este suficient un singur frate, pentru a reprezenta Marea Lojă la această ceremonie. Marele Maestru vă propune drept candidaţi în calitate de reprezentanţi ai lojei Dvs pe distinşii fraţi Augustin Prevot de Lumian, Charles Ritter, Romain Mouin şi Goerge Hodenius. Dintre ei aţi putea face alegerea. Toţi ei sunt nişte fraţi onorabili, care merită încrederea Dvs" (t.a.) [17].

Din această scrisoare, rezultă în mod clar că la data de 13 octombrie 1821, Loja din Chişinău nu era încă instalată oficial. În aceeaşi toamnă, la data de 21 noiembrie, prinţul Volkonskii dădea primele ordine din Petersburg, cu privire la luarea de măsuri restrictive vis a vis de lojă, dată fiind apartenenţa mai multor membri ai acesteia la societăţi suspecte, de genul „Societatea Secretă Sudică” sau „Alianţa Prosperării”.

Aceste aspecte politice, au făcut ca la sfârşitul lunii noiembrie 1821,   generalul P. Kiselev, şeful statului major al armatei din Tulcin, să-şi facă apariţia la Chişinău. Raportul acestuia a rămas necunoscut. Se spune doar că în noaptea de 9 decembrie, generalul Puşcin, venerabilul lojei, a mutat decorurile şi atributele lojii în casa sa. Desigur că fraţii lojei au fost prezentaţi generalului drept „oameni aşezaţi” dar peste puţină vreme, la 1 august 1822, ţarul Alexandru, emite rescriptul prin care ordonă desfiinţarea tuturor lojilor masonice din Imperiul Rus. Ulterior, poetul Alexandr Puşkin, a plecat din Chişinău, la moşia părintească, din satul Mihailovskoe. Se spune că ar fi dus cu el, unele obiecte care au aparţinut lojei, însă nu se specifică nicăieri despre ce obiecte este vorba. 

Note:

[1] Пушкин, А.С., „Полное собрание сочинений”,(Puşkin A.S. “Opere complete”), Moscova, 1958, т. VIII, p. 18

[2] Idem, т. X, p. 198-199

[3] Кульманъ, Н.К., „Къ исторiи масонства въ России. Кишиневская ложа”, (Kulman N.K. “La istoria masoneriei in Rusia. Loja din Chişinău”),  S.-Petersburg, Tipografia Senatului, 1907, p. 8

[4] Cercetările Ludmilei Oganean, ca de altfel şi ale altor cercetători din perioada sovietică,  au fost date uitării sau considerate neactuale. Însă anume aceşti cercetători, au avut acces la fondurile de arhivă ale Uniunii Sovietice, fonduri care după desfiinţarea Uniunii Sovietice au fost reformate, restructurate şi astăzi cu mare greu mai pot fi descoperite şi cercetate.

[5] Оганян Л.Н., „Общественное движение в Бессарабии в первой четверти XIX века”, (Oganean L.N. “Mişcările sociale în Basarabia la începutul secolului XIX”), Chişinău, Ştiinţa, 1974, Partea I, p. 183

[6] Idem, p. 184

[7] Idem, p. 182

[8] Ibidem

[9] Из дневника и воспоминаний И.П.Липранди. „Русский Архив”, (Din jurnalul şi amintirile lui I.P.Liprandi. “Arhiva Rusă”), 1866, Nr. 8,9

[10] Трубецкой, Б.А., „Пушкин в Молдавии”, (Trubeţkoi B.A. “Puşkin în Moldova”), Chişinău, Literatura Artistică, 1983, p. 128-129

[11] Kulman N.K.., op.cit., p. 15

[12] К истории ссылки поэта А.С.Пушкинa в Южную Россию. „Русская старина”,  (La istoria exilului poetului A.S.Puşkin în Rusia de Sud. “Vechimea Rusă”), Decembrie, 1883

[13]  Ibidem

[14] Серков А.И., „История русского масонства XIX века”, )Serkov A.I. “Istoria masoneriei ruse în secolul XIX”), Sanct-Petersburg, Editura Novikov, 2000, p. 164-165

[15] “Tableau général de la Grande Loge Astrée a l’O:. De St.-Pétersbourg et des Loges de sa dépendance. Pour l’an maçonnique 5820/21 “

[16] Kulman N.K., op.cit., p. 9

[17] Щеголев П. Е., „Из жизни и творчества Пушкина. К истории пушкинской масонской ложи”, (Şcegolev P.E. “Din viaţa şi creaţia lui Puşkin. La istoria lojii masonice puşkiniene”), Moscova-Leningrad, Editura de Stat pentru Literatura Artistică, 1931, p. 283-284


*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.