Relaţia Pangal-Sadoveanu, de la fraternitate la excomunicare

Trivium, Revistă de Gândire Simbolică editată de Institutul de Studii și Cercetări Simbolice Iași

Anul XI, nr. 3 (40). Iulie-Septembrie 2019, p. 494-503

   Numele lui Jean Pangal cât şi a lui Mihail Sadoveanu implică vaste conotaţii, începând cu prodigioasa activitate masonică şi terminând cu implicarea în jocurile politice ale vremii la cel mai înalt nivel. Fiind ambii personalităţi marcante, de-a lungul timpului figurile lor au fost tratate sub diferite aspecte. Sunt în continuare admiraţi dar şi blamaţi, uneori chiar acuzaţi de oportunism şi interese meschine. Jean Pangal mai este acuzat în continuare că a ar fi fost un personaj confuz, făcând uz de întregul spectru relaţional masonic pentru a sluji intereselor sale personale. În acest sens, se demonstrează că ar fi colaborat atât cu serviciile de spionaj occidentale cât şi cu biroul de informaţii care activa pe lângă Legaţia Sovietică de la Bucureşti. Sub aspect masonic, iniţierea sa este învăluită în ceaţă. Mihail Sadoveanu de asemenea este acuzat de oportunism politic, incriminându-i-se încă „pactizarea cu diavolul”, adică colaboraţionismul socialist, culimând cu proclamarea sa drept „Erou al muncii socialiste” în 1955 şi conferirea Premiului Lenin pentru pace în 1961. Spre deosebire de Jean Pangal, circumstanţele iniţierii lui Sadoveanu sunt cunoscute . Sub aspect masonic, activitatea celor doi, pe lângă faptul că a fost nespus de prodigioasă, este tratată diferit, unele aspecte fiind puse sub acuzare. Toate aceste detalii, transpuse într-o încercare de a clarifica relaţia Pangal-Sadoveanu, vor culmina cu excluderea şi radierea lui Sadoveanu (proces iniţiat în decembrie 1932 şi finalizat în ianuarie 1933) de către Supremul Consiliu de Grad 33 pentru România. În acest sens am avut minunata ocazie să găsesc în fondurile Arhivei Militare de Stat a Federaţiei Ruse o scrisoare oficială semnată de Jean Pangal în care se comunică despre excluderea şi radierea lui Sadoveanu. Scrisoarea este cu atât mai preţioasă dat fiind faptul că până acum se cunoştea doar despre existenţa unei copii a decretului Nr. 30, prin care Marele Maestru Principele George Bibescu declara suspendarea din funcţie a lui Sadoveanu şi a altor câţiva fraţi. Decretul nu era semnat de altfel, purtând doar numele dactilografiate a Marelui Maestru şi a Marelui Secretar. Însă să le luăm pe rând, analizând mai întâi câte puţin din aspectele şi circumstanţele iniţierii şi parcursului masonic al fiecărui personaj. 

   Despre iniţierea lui Jean Pangal nu avem prea multe date. Horia Nestorescu-Bălceşti menţionează că acesta ar fi fost iniţiat la Paris în timpul studiilor [1].  Se cunoaşte faptul că în 1914 Jean Pangal vine în România, după ce se născuse la Nice (1893) şi îşi finalizase studiile de asemenea în Franţa. La venirea în România avea vârsta de 21 ani. Rezultă că dacă fusese iniţiat în Franţa, aceasta se întâmplase fie cu puţin timp înainte de venirea în România, fie cu trei ani mai devreme. Peste câţiva ani, mai exact în august 1919 va invoca primirea unei delegaţii de constituire a organizaţiei francmasonice române de la Marele Maestru al Marii Loji a Ucrainei, Serghei Morkotun [2].  Cu toate acestea, se ştie că Serghei Morkotun era şeful Francmasoneriei ucrainene în exil, el acuzându-l în mod public pe S. Petliura, Marele Maestru al Marii Loji a Ucrainei, cu sediul la Kiev, de uzurparea demnităţii. Mai mult, sursele de limbă ucraineană citează anul 1923 ca fiind data la care Serghei Morkotun ar fi „fondat” Marea Lojă Naţională a României [3].  Fapt eronat de altfel, cunoscându-se faptul că la 1922 Jean Pangal cerea permisiunea regelui Ferdinand  pentru redeşteptarea francmasoneriei române iar la 3 ianuarie 1923 semna Înaltul decret prin care Supremul Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat pentru România Mare „a cordat autonomia Marei Loji Naţionale din România” [4].  Între timp, la 1922, devenise preşedintele Supremului Consiliu, Suveran Mare Comandor, Mare Maestru al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Despre acest fapt, se vehiculase ideea că ar fi fost investit în demnitatea de Suveran Mare Comandor la Londra [5].  Lucru imposibil dat fiind faptul că Marea Lojă Unită a Angliei nu lucra în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, neinvestind respectiv în demnităţi precum Suveranul Mare Comandor. Mai mult, dacă Pangal ar fi fost investit în această demnitate la Londra, atunci ar fi avut o cu totul altă deschidere ulterior, în repetatele lui intenţii de a obţine recunoaşterea engleză. În acest sens, este edificatoare o scrisoare a lui Jean Pangal, pe care am descoperit-o în Arhivele Freemasons Hall din Londra, datată 23 august 1927. Scrisoarea este expediată din Paris, pe adresa Marii Loji Unite a Angliei, mai exact, Marelui Secretar Colville Smith, încercând să obţină o întâlnire cu un reprezentant al masoneriei de la Londra. Din textul scrisorii se observă în mod vădit că Pangal vrea să iniţieze un dialog cu reprezentanţii Francmasoneriei britanice, lucru care nu ar fi fost necesar dacă ar fi fost investit la Londra în careva demnităţi masonice. Pentru o mai bună ilustrare a circumstanţelor, reproduc textul integral al scrisorii, tradus din limba franceză:

HOTEL MONTPENSIER

         12, Rue de Richelieu

              Paris (1 Arr)

      Teleph.: Central 90-81

Adresse Telegr.: Monpentel-Paris 

                                                                                   Paris 23 August 1927

                                                     D-lui Colville Smith

                                                       Mare Secretar al 

                                                    Marii Loji a Angliei

                                                                                  Londra

                    Domnule şi P:. Ill:. F:.,

Se întâmplă să mă aflu la Paris, reprezentând oficial Parlamentul României, împreună cu alţi colegi, la congresul inter-parlamentar. Am fost însărcinat de Marea Lojă Naţională din România să vin în Londra pentru a lua legătura cu Marea Dvs Lojă. Aceasta va fi o datorie placută dacă voi avea siguranţa că vă pot găsi în Londra pe Dvs sau pe un alt responsabil oficial al Marii Loji a Angliei, căruia aş putea să-i vorbesc. Deci, aş putea să vă rog să fiţi atât de amabil să-mi oferiţi un răspuns în Paris, la adresa de mai sus, dacă credeţi că putem avea o întâlnire. Personal, consider că această călătorie a mea în Anglia va fi de un real folos pentru a vă explica situaţia masonică din România şi pentru a discuta perspectivele de viitor pentru buna dezvoltare a Ordinului nostru. Este inutil să mai spun că sunt complet însărcinat cu toate puterile Marii Loji Naţionale din România să vorbesc în numele ei. Sperând să primesc raspunsul Dvs, vă rog să acceptaţi, domnule şi P:. Ill:. Fr:., salutările mele frat:.,

                                                                                           Jean Pangal:.

                                                                                                                 33:.

                            Jean Pangal 33:.

                            Suv:.M:.Com:. al Sup:.Cons:.33:. şi ultim al Ritului Sc:.An:.Ac:.pentru România

                            Consilier de Stat şi Preşedinte al Comisie pentru Relaţii Externe

                             a Marii Loji Naţionale din România.

                             Deputat în Parlamentul României.

P.S. Aş putea veni în Londra la începutul lunii septembrie.

   Audienţa solicitată de Pangal a avut loc la data de 6 septembrie. În acest sens, tot în Arhivele Freemasons Hall din Londra am descoperit şi memorandumul  acelei întâlniri.

   Eforturile lui Pangal de a regulariza msoneria românească se va încununa cu succes abia în 1930, când Marea Lojă Unită a Angliei va recunoaşte Marea Lojă Naţională din România.

   Atunci când Pangal iniţia lunga cale de recunoaştere a masoneriei române, Sadoveanu abia făcea primii paşi pe făgaşul masonic. Şi dacă la 23 ianuarie 1928 îl regăsim pe Sadoveanu membru fondator al lojii „Dimitrie Cantemir” din Iaşi, totuşi data iniţierii lui nu ne este cunoscută. Cunoaştem doar că naşul său a fost Grigore Ghica [6].  A avut o ascensiune rapidă în cadrul francmasoneriei, astfel că în 1932 îl regăsim în demintatea de Pro Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România[7].  Anume fiind în această demnitate prezidează la data de 2-3 decembrie 1932 Conventul Ordinar al Marii Loji Naţionale. Nu se ştie nici până azi dacă a ajuns să prezideze Conventul dintr-o aşezare favorabilă, absolut întâmplătoare a evenimentelor sau totul a fost bine regizat. Cu toate acestea există câteva indicii că totul ar fi putut fi doar un scenariu bine gândit şi pus în practică. Marele Maestru al Marii Loji Naţionale, Principele George Valentin Bibescu, a dorit să amâne data desfăşurării Conventului la 17-18 decembrie 1932, el nefiind în ţară la data de 2-3 decembrie, însă Sadoveanu s-a opus vehement, invocând Constituţia, în care se stipula „prima sâmbătă din luna Decembrie”. Respectiv, Principele Bibescu îl delegă pe Ludwig Servatius, Marele Maestru al Marii Loji Simbolice din România. Marea Lojă Simbolică fuzionase cu Marea Lojă Naţională iar în urma acestei federalizări, Mihail Sadoveanu devenise Preşedinte al Federaţiei Lojilor Simbolice Scoţiene. Poate anume din această postură Sadoveanu a ştiut să influenţeze lucrurile astfel încât la data deschiderii Conventului, Ludwig Servatius declară că nu poate onora demnitatea, „pe motiv de boală”. Astfel, Sadoveanu ajunge să prezideze Conventul şi ulterior să promulge o nouă Constituţie, care va declara Marea Lojă Naţională din România drept „putere masonică suverană, autonomă, independentă” [8]. 

   Pe fundalul acestor evenimente, se iniţiază un conflict între Sadoveanu şi susţinătorii săi pe de o parte şi Pangal, Principele Bibescu pe de altă parte. La 22 decembrie 1932 Principele Bibescu convoacă Consiliul Ritului iar Sadoveanu protestează vehement, invocând încălcarea Constituţiei, dat fiind faptul că numai el, de pe poziţia de Preşedinte al Federaţiei Lojilor de Rit Scoţian Antic şi Acceptat poate convoca Consiliul. Drept rezultat, la 24 decembrie 1932, Pprincipele Bibescu iniţiază un decret, sub numărul 30, prin care îl suspendă pe Sadoveanu împreună cu alţi câţiva fraţi care făceau parte din conducerea Federaţiei Riturilor. Horia Nestorescu-Bălceşti reproduce textul acelui decret [9] care s-a păstrat doar într-o copie, pe marginea căreia Sadoveanu a efectuat notiţe pe post de contestaţii. Fraţii al căror nume apar alături de cel al lui Sadoveanu în decretul din 24 decembrie 1932 erau: N. Gheorghiadi, Cezar Parteni Antonie, R Cornea, Nichita Mandiuc. Această copie a decretului nu este semnată şi poartă doar menţiunile-autografe ale lui Sadoveanu. Ulterior, la 3 ianuarie 1933, Consiliul Federal al Marii Loji Naţionale din România declară că rupe tratativele şi că acestea ar putea fi reluate doar după demisia lui Jean Pangal. Lucru care nu a avut loc. În schimb, se pare că a avut loc punerea în practică a decretului Principelui Bibescu, în urma căruia, Sadoveanu şi ceilalţi acoliţi ai săi au fost deferiţi instanţelor masonice. Drept dovadă este o scrisoare expediată la 27 ianuarie 1933 Supremului Consiliu al Germaniei din Or:. Berlin, prin care, Supremul Consiliu din România înştiinţa că în urma sentinţei pronunţate de Supremul Consiliu al României, convocat pe post de Înaltă Curte de Justiţie şi Casaţie a Masoneriei Naţionale din România, sunt excluşi radiaţi pentru totdeauna din Ordin, „pentru fapte extrem de grave (sperjur şi rebeliune)”, următorii fraţi: Ştefan Lupaşcu, Mihail Sadoveanu, Nichita Mandiuc, Nicolae Ghiorghiadi, Partenie Cezar Antonie, V. Ianovici, Gheorghe Ureche, Romeo Ionescu, R. Cornea. Decretul poartă semnăturile Suveranului Mare Comandor Jean Pangal şi a Marelui Secretar General Basile Roată [10].  După cum vedem, în ultimă instanţă au fost excluşi încă 4 fraţi pe lângă lotul iniţial de 5, decretat de Principele Bibescu.

   Una dintre explicaţiile invocării de către Consiliul Federal de la acea vreme a necesităţii demisiei lui Jean Pangal ar putea fi şi implicaţiile sale în sfera Serviciilor de Informaţii. Acesta fondase, prin implicarea diferitor mijloace, Direcţia Serviciului Special de Informaţii [11].   Se spunea că dorea să transforme acest serviciu de informaţii într-un „serviciu masonic de informaţii”. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat prin hotărârea Marelui Consiliu al MLNR din 5 ianuarie 1935 [12].  Aşa sau altfel, lucrurile luaseră deja o turnură radicală. Inclusiv pe fundalul evenimentelor social-politice, Francmasoneria română trebuia sa-şi delimiteze tot mai distinct locul în societate. Din păcate, anul 1937 aduce punerea în adormire a Masoneriei de Rit Scoţian de către Jean Pangal. Iar în 1938, Francmasoneria Română Unită, în frunte cu Mihail Sadoveanu, este interzisă de Carol II-lea în urma promulgării legii interzicerii partidelor politice. 

   Întreaga epopee a Francmasoneriei române din perioada interbelică a fost dominată, în mare parte, de aceste două personaje de factură  contrar opusă dar atât de asemănptoare ca tendinţe: Jean Pangal şi Mihail Sadoveanu. Dincolo de Luminile şi umbrele ce le însoţesc parcursul chiar şi peste aproape un secol, ei rămân două personalităţi indispensabile sorţii Francmasoneriei române.

Note:

[1] Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România, Editura Phobos, Bucureşti, 2005, Vol.3, p. 11

[2] Bogdan C. Dogaru, Masoneria Ucraineană, Basarabia şi Bucovina, în „Revista Masonică”, Or:.Botoşani, Serie nouă, Anul I (V), Nr.2(50), Decembrie, 2018, p. 33

[3] Данило Яневський, Проект "Україна": Архітектори, виконроби, робитники. Д-О, Фоліо, Harkov, 2018, Vol.2, p. 244

[4] Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia... Op.cit. p.11-12

[5] Grigore Ghica, Grigri, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998, p. 229

[6] Ibidem, p. 230

[7] Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia... Op.cit. p.164

[8] Horia Nestorescu-Bălceşti, Mihail Sadoveanu mason, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Editura Nestor, Bucureşti, 2007, p. 13-14

[9] Ibidem, p. 27-28

[10] Arhiva Militară de Stat din Moscova, Federaţia Rusă, F.1412k, inv.1, d.4533, f.1

[11] Bogdan Bucur, Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuţii la analiza reţelelor sociale istorice, RAO, 2016, p. 38

[12] Ibidem, p. 40

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.