Contribuţii la istoria Francmasoneriei din Or:. Iaşi, secolul XIX. Cazul lojilor „L’Etoile d’Orient” şi „Du Croissant”.

Revista Masonică, Or:. Botoşani, Serie Nouă, Anul II (VI), Nr. 4 (54), Decembrie 2019, p. 38 -45

Istoricul lojilor ieşene este unul pe cât de captivant pe atât de surprinzător. Chiar şi atunci când se credea că se cunoaşte întreaga listă a lojilor din Iaşi, au continuat să apară nume noi de loji, membri ai acestora, precum şi documente inedite. Aparent, în tabloul masonic al Iaşilor de secol XIX se cunoşteau, sau cel puţin existau fie şi menţiuni singulare cu privire la următoarele loji: „Memphis” (1807), „Prutul” (1810), „Du Croissant” (1820), „Fraternitatea” (în Tătăraşi, 1842), „Neamul Nostru” (1846), „Înfrăţirea Neamului” (1850), „Steaua României” (1862), „România” (1872) şi „Pace şi Unire” (1875) [1].  

Însă între timp se va descoperi că la 1866, la Iaşi, fusese înfiinţată încă o lojă masonică, „L’Etoile d’Orient”. Bogdan Constantin Dogaru afirmă că Maestru Venerabil al acestei loji era „fratele Şuţu” [2].  În Freimaurer-Zeitung Handschrift für Brüder pentru luna decembrie 1866, găsim specificat că loja „L’Etoile d’Orient” fusese instalată în luna Iunie în orientul Iaşi, Venerabil al lojii fiind „Fr Suzzi” [3].  Am putea deduce că într-adevăr este vorba despre prenumele „Suţu” transliterat în mod denaturat. Totuşi nu este clar despre care descendent al familiei Suţu este vorba aici. În scurta menţiune din Freimaurer-Zeitung Handschrift für Brüder cu privire la loja „L’Etoile d’Orient”, numele Suzzi este însoţit (în paranteze) de specificarea poziţiei sale sociale: Rittergutsbesitzer, adică proprietar de pământ. Acest indiciu ar putea să ne ajute în încercările de identificare al Venerabilului „Suzzi”. 

Pagina din revista Freimaurer-Zeitung Handschrift für Brüder din 29 Decembrie 1866, în care este semnalată loja “L’Etoile d’Orient” şi numele Venerabilului Suzzi

Mircea Munteanu enumeră câţiva dintre descendenţii familiei Suţu care au fost atât francmasoni cât şi rentieri. De asemenea, cei enumeraţi fie au activat în Iaşi fie şi-au desfăşurat activitatea masonică aici:

 1.  Gheorghe (George, Iorgu) M. Suţu (1817-1875), Principe şi mare proprietar [4].  La 1866 acesta figurează în calitate de fondator şi Venerabil al lojii „Steaua României” din Or:. Iaşi, conform unei liste a membrilor acestei loji copiată după originalul aflat în custodia Arhivelor Marelui Orient al Franţei de către Victor Sterea la 1926 [5].  În arealul Iaşilor de secol XIX, acesta se evidenţiază  inclusiv prin organizarea curselor de cai precum şi a Jockey Clubului [6].  Despre activitatea sa masonică avem foarte multe menţiuni pe care le găsim în sursele de specialitate, inclusiv când şi unde a fost iniţiat etc.

 2.  Constantin N. Suţu (1826-1889), rentier. Fusese inţiat în loja „Steaua României” din Or:. Iaşi la 5 mai 1866 şi abia la 16 august 1866 va obţine gradul de Maestru în aceeaşi lojă [7].  

 3.  Nicolae Gr. Suţu (1840-1926), rentier, doctor în drept, avocat. La fel ca şi precedenţii, activitatea sa masonică este legată de loja „Steaua României”, în cadrul căreia la 12 ianuarie 1867 primeşte gradul 2 iar la 28 februarie 1867 – gradul 3 [8]. 

 4.  George Suţu, proprietar. Nu cunoaştem exact despre care George Suţu este vorba în cazul de faţă, dat fiind faptul că au existat câteva personaje cu acelaşi nume. În orice caz, un George Suţu este semnalat la 1867 în loja „Discipolii lui Pitagora” din Galaţi [9].  Cel mai probabil acesta era chiar Gheorghe (George, Iorgu) M. Suţu (menţionat mai sus) care la 1867 doar vizita loja din Galaţi.

Astfel, după cum putem vedea din această listă a celor cu prenumele Suţu şi care sa fie şi proprietari de pământuri dar care să se şi integreze în parametrii cronologici astfel încât în luna iunie 1866 să fi putut ocupa demnitatea de Venerabil al lojii „L’Etoile d’Orient”, un singur personaj corespunde cerinţelor noastre: Principele Gheorghe (George, Iorgu) M. Suţu. El obţinuse gradul de Maestru încă la 1860 în loja „Parfaite Amitié” din Rouen, Franţa, und a ajuns până la gradul 30 [10].  Prin urmare, dacă numele Venerabilului „Suzzi” presupune cu adevărat un dscendent al familiei Suţu, anume Principele Gheorghe M. Suţu la 1866 deţinea demnitatea de Venerabil al celor două loji din Iaşi: „L’Etoile d’Orient” şi „Steaua României”. De facto, funcţionalitatea deplină a acestor loji lasă loc de interpretări, astfel întrezărindu-se şi posibilitatea ca aceeaşi persoană să fi deţinut demnitatea de Venerabil simultan în ambele loji. Horia Nestorescu-Bălceşti consemnează faptul că chiar dacă loja „Steaua României” fusese constituită la 24.03/05.04. 1865 şi făcea iniţieri la 1866, inaugurarea propriu-zisă a avut loc abia la 21.08.1868, în prezenţa lui Auguste Carence, delegatul Marelui Orient al Franţei. De altfel, tot Horia Nestorescu-Bălceşti consemnează că la 1866, Venerabil al lojii era Leon Negruzzi [11]. Însă, în altă sursă, găsim informaţia că Leon Negruzzi fusese iniţiat abia la 05.11.1866 în cadrul lojii „Steaua României”, la 12.01.1867 primeşte gradul 2 iar la 28.02. 1867 devine Maestru. Şi abia la 1868 el ar fi ajuns în demnitatea de Venerabil al lojii „Steaua României” [12].  Aceste menţiuni merită să fie analizate cu atenţie. Cel mai probabil, Principele Suţu figura ca Venerabil al lojii, în lotul fondatorilor, până la începutul anului 1867, când treptat, Leon Negruzzi va fi investit pe parcurs în calitate de Venerabil al lojii „Steaua României”. Ulterior, Leon Negruzzi a fost cel care a animat loja „Steaua României”, ajungând ca aceasta să fie inaugurată în mod oficial la 1868, anume când avem primele date că el ar fi fost Venerabil al lojii. Între timp Principele Gheorghe M. Suţu a devenit Venerabil al lojii „L’Etoile d’Orient”.

Un caz foarte confuz s-a creat în jurul lojii „Du Croissant”. S-a considerat că aceasta este fie o informaţie eronată, fie o exagerare, neexistând practic dovezi ale existenţei sale. Loja „Du Croissant” este menţionată în lucrarea istoricului polonez Ludwik Hass „Wolnomularstwo w Europie srodkowo-wschodniej w XVIII i XIX wieku”. Şi chiar dacă câţiva autori români au făcut trimitere la această sursă, atribuindu-i lojii în cauză numele „Luna Nouă”, „Semiluna”, „Cornul de Aur”, „Crai Nou”, astfel semnalând presupusa existenţă a acestei loji, nu s-a putut demonstra cu adevărat existenţa ei. S-a încercat chiar de a corela numele „Crai Nou” cu titlul operei muzicale pe care a scris-o la 1882 Ciprian Porumbescu [13].  

Pentru o mai bună cursivitate a porezentării dovezilor existenţei lojii „Du Croissant”, să vedem mai întâi ce relata Ludwik Hass cu privire la aceasta. Astfel, în lucrarea sus menţionată găsim următoarea informaţie:

„În principatul Moldovei, care a rămas în relaţie de vasalitate în timpul domniei lui Mihai Șuțu, în capitala principatului, la Iaşi, care mai apoi a devenit unul dintre cele mai mari centre științifice și culturale ale teritoriilor românești, la 1820 a existat loja „du Croissant” (Semiluna). Acest prim așezământ masonic documentat pe teritoriile românești nu făcea parte din nicio obedienţă. Unii membri aveau grade înalte, până la gradul de cavaler rozicrucian inclusiv. Judecând după numele prezente, de acest atelier aparţineau atât localnici cât şi străini. Astfel, funcţia de al II-lea supraveghetor o deţinea un oarecare Mavrogordato, arhivist – J. Mitterhoffer. Printre membri a fost şi un oarecare Gerasimo Orssano şi negustorul de 30 ani, născut la Paris, Gabriel Lauvernais. Pe numele acestuia din urmă a fost emisă la 17.II. 1821, o diplomă în limba franceză, aceasta fiind singura urmă a acestui atelier”(tr. a.) [14]. 

Datele prezentate de către istoricul polonez sunt foarte detaliate, fapt ce denotă că sursele autorului ar putea fi foarte reale. Întradevăr, acesta prezintă la notele de subsol coordonatele unei cote ale unei instituţii de arhivă din Polonia. Şi pentru că până la momentul de faţă nu a fost prezentată o dovadă documentară clară a celor afirmate în sursa de limbă poloneză, am decis să întreprind o investigaţie pe cont propriu. În timp, după mai multe căutări, am reuşit să dau de urma documentului citat de Hass, chiar dacă coordonatele cotei de arhivă indicate nu erau complete după cum aveam să descoper. Diploma emisă de către loja „Du Croissant” din Iaşi pe numele lui Gabriele Lauvernay, (nu Lauvernais, aşa cum e menţionat de către Ludwik Hass) se păstrează în cadrul Arhivei Centrale a Documentelor Istorice din Varşovia (Archiwum Glowne Akt Dawnych w Warszawie) în colecţia Archiwum Masońskie, sub cota 341/12/8/20. Diploma are dimensiunile 47,5 cm x 32,5 cm şi s-a păstrat încă panglica de culoare gri pe faţă şi purpurie pe verso la capătul căreia a fost aplicat sigiliul în ceară roşie. Din amprenta sigiliului în ceară roşie s-a păstrat doar jumătate pe care putem distinge imaginea unei cărţi peste care sunt suprapuse o sabie şi doua compasuri contrapuse (simbol pe care îl regăsim şi în partea de jos, colţul din stânga, a diplomei) precum şi capitelul unei coloane pe care se distinge o carte deschisă. Documentul dispune de o reprezentare grafică nespus de frumoasă care întruneşte cele două coloane (J şi B) ce străjuiesc în lateral întregul ansamblu. Fiecare coloană este amplasată lângă un arbore, coloanele fiind mai înalte decât aceştia. Capitelurile coloanelor sunt lucrate migălos, putându-se observa fructele de rodii reprezentate. Baza coloanelor prezintă simbolurile Firului cu Plumb, numită şi Perpendiculară [15]  (J) şi respectiv Nivela (B). În partea superioară, centrat, găsim Tetragrama יהרה (J H W H) în Triunghi. Aceasta împrăştie 7 fascicule luminoase care dispersează norii. Tetragrama este flancată de cei doi Luminători, pe stânga de către o Semilună şi pe dreapta de către un Soare. Mai jos, centrată apare Steaua cu cinci colţuri încadrând litera G. În partea de jos a diplomei distingem următoarele reprezentări: În colţul din stânga jos – o carte cu coperţi roşii peste care sunt suprapuse două compasuri contrapuse peste care tronează o sabie; în centru este ilustrat un glob de culoare albastră care este înconjurat de un şarpe (şarpele nu îşi înghite coada precum o face Ouroborus-ul); în partea dreaptă avem un compas şi o riglă încrucişate. 

Diploma poartă în partea stângă infra, lângă coloana J amprenta sigilară în cerneală neagră, reprezentând o stea cu şase colţuri. De jur împrejur distingem inscripţia „O:. DE YASSI □ DU CROISSANT. L:. D:. L:. 5820”. 

Sigiliul lojii „Du Croissant” din Or:. Iaşi

Din textul diplomei aflăm că este eliberată pe numele lui Gabriele Lauvernay, în vârstă de 30 ani, născut la Paris la 7 Iunie. Acesta obţinuse gradul 3 în cadrul lojii „Du Croissant” iar diploma era eliberată pentru a putea fi prezentată oriunde ar fi mers Lauvernay. Un fapt demn de atenţie este menţiunea conform căreia sunt rugaţi toţi „Maeştrii Masoni Regulari” să îi ofere protecţie şi ajutor fratelui Lauvernay în cazul în care ar avea nevoie. Termenul „regular” mai apare încă odată atunci când reprezentanţii lojii „Du Croissant” îşi asumă la rându-le obligaţia de a oferi aceleaşi lucruri fraţilor care le-ar solicita „prezentându-ne titulaturile valabile, autentice şi regulare”. De unde deducem că regularitatea însemna deja foarte mult la acea vreme. Importanţa regularităţii o deducem iniţial chiar din antetul diplomei, adresată „Către toţi Mas:. Regulari”. În continuare, tot din textul diplomei aflăm că aceasta a fost întocmită şi eliberată în ziua a 17-a a lunii a 12-a a A:.L:. 5820 sau altfel spus 17 februarie 1821 Era Vulgară [16].  De asemenea, este specificat faptul că pe margine (dreapta) apare semnătura lui Lauvernay sub forma Ne Varietur. Lauvernay m:., care poate avea deplină capacitate abia după confruntare. 

Se mai specifică că diploma a fost întocmită în ţinuta acelei zile (17 februarie 1821) în cadrul atelierului „unde domneşte Prudenţa, Pacea şi Umanitatea”. Acest lucru ne poate sugera că probabil anume „Prudenţă, Pace, Umanitate” era deviza lojii „Du Croissant” chiar dacă la început găsim adresarea „Salut, Forţă, Unire”. 

Iată textul diplomei tradus din limba franceză:

La Gl:. M:. Arh:. al U:..

Către toţi maso:. regulari;

Salut, Forţă, Unire.

   Noi, Venerabilul, ofiţerii şi MM:. ai R:. L:. a Sf:. Ioan constituită sub numele distinctiv du Croissant în O:. Iaşi, adunaţi pentru al nostru Mist:. cunoscut cu adevărat numai de către MM:., certificăm şi atestăm că P:. R:. F:. Lauvernay Gabriele, în vârstă de 30 ani, născut la Paris, (Franţa 7 iunie), este membru al R:. n:. at:. în al treilea grad simbolic; că zelul său maso:., umanismul său şi onestitatea sa le cunoaştem cu drag şi îl recomandăm: În consecinţă, rugăm toţi M. Maso:. Regu:., din toate OO:. răspândite pe ambele emisf:., în virtutea celor spuse şi în credinţa emiterii prez:. diplome, astfel încât să fie primit de către F,F:. noştri din toate at:. pe care el va avea onoarea să le viziteze, primind protecţie şi ajutor, dacă ar avea nevoie, precum şi noi la rându-ne vom avea plăcerea de a înfăptui aceleaşi pentru toţi F:. care se vor prezenta în cadrul at:. nostru, prezentându-ne titulaturile valabile, autentice şi regulare.

   Înfăptuită şi emisă în O:. nostru în ţinuta din ziua a 17-a a lunii a 12-a a anului A:.L:. 5820 şi a erei Vul:. 17 februarie 1821, în legătură foarte puternică, foarte luminoasă şi la adăpost de profani, unde domneşte Prudenţa, Pacea şi Umanitatea. 

   Semnată de către noi, contra-semnată de către Secr:. nos:. şi acoperită de sigiliul şi timbrul arhitecturii n:., pentru a avea întreagă şi deplină capacitate după confruntarea semnăturii sus-numitului F:. Lauvernay, aplicată de faţă cu noi pe margine Ne Varietur.

       2-lea Suprav:.                                         Vene:.                                  1-ul Suprav

N:.Mavrogordato:.                                Sluénïm A...                            Jaque Geidot

         E:. d. g:.                                    S:.P:.R:.† 19                          S:.P:.R:.†

        Sigiliul şi timbrul aplicate 

de către gardianul sigiliului şi timbrului  

               R:.□:. du Croissant 

                   G:. Sassany                                          Naun Dan:                         Gerasimo Orssano

                        M:. P:.                                                 M:.                                           M:.

      

           

C:. Manary:.                                Doucas                              Prin amendamentul R:. □:.

M:.P:.                                           M:.                                          du Croissant

                                                                                                       J. Mitterhoffer

                                                                                                                     m:.s:.   [17]   

Printre semnatarii diplomei regăsim numele unui N. Mavrogordato, în calitate de al II-lea Supraveghetor. Încercările de a depista despre care descendent al Mavrocordaţilor ar putea fi vorba, nu au dat roade până acum. Dintre descendenţii Mavrocordaţilor cu prenumele Nicolae (sau alt prenume cu iniţiala N) care au fost masoni semnalaţi până la momentul de faţă distingem: Ion N. Mavrocordat (1712-1747), Constantin N. Mavrocordat (1711-1769), generalul Nicolae C. Mavrocordat (1812-1874) şi Nicolae I. Mavrocordat (1897-?) [18].  După cum bine vedem, nici unul dintre aceştia nu se integrează în parametrii cronologici.

Singurul personaj al cărui nume ne este familiar este cel al lui J. Mitterhoffer. Despre acesta cunoaştem că era elveţian, semnalat la 1821 ca fiind frate în loja “Ovidiu” din Or:. Chişinău. Anume Mitterhoffer i-ar fi comunicat lui Joseph Rosenberg, frate servitor în loja “Ovidiu”, la data de 5 decembrie 1821, că ţinutele lojii erau suspendate de ceva vreme [19].  Acesta fusese anterior semnalat sub numele Mitterhofer J [20].  După cum observăm din semnătura lui J. Mitterhoffer, acesta era Mare Secretar al lojii “Du Croissant”. Ludwik Hass îl menţionează ca find arhivist. Întradevăr, pe faţa verso a diplomei apare următorul text:

No 2

Înregistrat în cartea înscrisurilor

  de către noi, Sec:. şi arh:.

   al R:. □:. du Croissant.

     J. Mitterhoffer

        m:. s:.

Această însemnare a fost scrisă chiar de către J. Mitterhoffer şi înţelegem că era Mare Secretar şi Arhivar al lojii „Du Croissant”.

Semnătura olografă a lui J. Mitterhoffer, Mare Secretar şi Arhivar al lojii „Du Croissant”

Numele Venerabilului lojii “Du Croissant”, pe care la început, în încercările de identificare îl descifrasem ca Sluénïm A., fapt ce ne trimitea la o posibilă descendenţă otomană (dată fiind şi denumirea lojii care în traducere ar suna „Semiluna”) ar putea fi de fapt V. Cuénim. Un francez pe numele său Victor Cuénim, deţinea un pension în Iaşi, deschis la 1828. În acest pension ar fi studiat Mihail Kogălniceanu [21]  dar şi Vasile Alecsandri, Constantin Vârnav, Manolache Roset, Anastasie Panu, Constantin Negruzzi [22].  Ne rămâne să investigăm pentru a depista mai multe detalii şi în privinţa celorlalţi semnatari ai diplomei: Jaque Geidot, G. Sassany, Naun Dan, Gerasimo Orssano (Gherasim Ursanu?...), C. Manary, Doucas.

Diploma de Maestru eliberată în 1821 de Loja ”Du Croissant” din Or:. Iași lui Lauvernay Gabriele

Note:

[1] Munteanu, Mircea, "Contribuţii la istoria Francmasoneriei din secolul al XIX-lea din Orientele Iaşi şi Brăila", Vol. 1, Editura Muşatinii, 2017, p. 19

[2] Dogaru, Bogdan Constantin, "De la Marea Lojă „Steaua Dunării” la M.L.N.R. (O istorie a Francmasoneriei Române în sec. XIX)", editura ATEC, Focşani, 2016, p. 41

[3] Freimaurer-Zeitung Handschrift für Brüder 1866.12.29 Jg.20 Nr52, p. 415

[4] Munteanu, Mircea, "Francmasonii din vechile familii boiereşti autohtone şi fanariote din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea", Vol. II, Editura Muşatinii, Suceava, 2018, p. 38

[5] Sturdza, Mihai Dim., Nestorescu-Bălceşti, Horia, Papuc, Liviu, "Francmasoneria şi „Junimea” literară", Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti, 2010, p. 96

[6] Nestorescu-Bălceşti, Horia, "Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România", Vol. 3, Phobos, Bucureşti, 2005, p. 294

[7] Rădulescu, Mihai Sorin, "Francmasoneria română în secolul al XIX-lea. După documente din Arhivele Marelui Orient al Franţei", Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Editura NESTOR, Bucureşti, 2015, p. 14

[8] Munteanu, Mircea, "Francmasonii...", Vol. II, op. cit., Editura Muşatinii, Suceava, 2018, p. 51

[9] Nestorescu-Bălceşti, Horia, "Enciclopedia...", Vol. 3, op.cit., p. 294

[10] Rădulescu, Mihai Sorin, "Francmasoneria...", op.cit., p. 14

[11] Nestorescu-Bălceşti, Horia, "Enciclopedia...", Vol. 3, op.cit., p. 254

[12] Sturdza, Mihai Dim., Nestorescu-Bălceşti, Horia, Papuc, Liviu,  "Francmasoneria...", op.cit., p. 141

[13] Nestorescu-Bălceşti, Horia, "Enciclopedia..." Op. cit., Vol. 1, p. 317

[14] Hass, Ludwik, "Wolnomularstwo w Europie Srodkowo-Wschodniej w XVIII i XIX wieku", Ossolineum, Wroclaw-Warszawa-Krakow-Gdansk-Lodz, Zaklad Narodowy Imienia Ossolinskich Wydawnictwo, 1982, p. 315

[15] Boucher, Jules, "Simbolurile Francmasoneriei sau Arta Regală adusă la Lumină şi restituită după regulile tradiţiei esoterice",  RAO, Bucureşti, 2006, p. 30

[16] Pentru explicitări asupra Calendarului a se vedea Daniel Ligou, "Dicţionar de Francmasonerie", Ideea Europeană, Bucureşti, 2008, p. 166

[17] ARCHIWUM GŁÓWNE AKT DAWNYCH w WARSZAWIE, Archiwum Masońskie, 341.12.8.20

[18] Munteanu, Mircea, "Francmasonii din vechile familii boiereşti autohtone şi fanariote din secolele al XVIII-a şi al XIX-lea", Vol. 1, Editura Muşatinii, Suceava, 2018, pag. 387

[19] Arhiva Istorico-militară de Stat a Federaţiei Ruse, F. 846, Inv. 16, D. 733, f. 30

[20] Rufanda, Alexandru, "Istoria Francmasoneriei din Basarabia. Or:. Chişinău şi Orhei, 1821-1937",  Editura Nestor, Bucureşti, 2019, pag. 101-103

[21] Berindei, Dan, "Politică externă şi diplomaţi la începuturile României moderne", Mica Valahie, Bucureşti, 2011, pag. 276

[22] A se vedea la acest subiect Alex Drace-Francis, "Geneza Culturii Române Moderne. Instituţiile scrisului şi dezvoltarea identităţii naţionale. 1700-1900", Polirom, Colecţia Studii Româneşti, 2016

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.