Henri La Fontaine, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și Maestru de Onoare al Lojii ”Minerva”

Revista Masonică, Or:. Botoşani, Serie Nouă, Anul III (VII), Nr. 1 (55), Ianuarie-Martie 2020, p. 38 -46

Cei care au lucrat în instituțiile de arhivă cunosc foarte bine faptul că uneori poți căuta un document sau un dosar ani la rând ca mai apoi, să-l găsești tocmai acolo unde nu te-ai fi așteptat să fie. Dacă faci un studiu în baza documentelor dintr-o singură instituție de arhivă, te mulțumești cu ceea ce găsești acolo. Însă în cazul în care lucrezi asupra unui subiect anume și cauți orice documente ai putea afla, de oriunde, ai parte de surprize dar și de șarade istorice. Iar atunci când vorbim despre documentele francmasoneriei române, trebuie să avem în vedere că sunt răspândite în zeci și sute de fonduri de arhivă, de la New-York la Manila și de la Moscova la Caracas. Chiar și acolo unde aparent nu prea au ce căuta documentele francmasoneriei românești, de multe ori le poți găsi prin voia întâmplării. Un caz recent mi-a reconfirmat această supoziție. Este vorba despre descoperirea unei diplome a unei loji românești din perioada interbelică, păstrată în fondurile unei instituții europene și la care nu aș fi avut acces fără suportul și ajutorul anumitor persoane.

În toamna 2019, aflându-mă la Chișinău pentru o scurtă perioadă, am primit un mesaj de la David Bongard, un vechi prieten. Acesta descoperise o diplomă masonică românească în arhiva Fundației Henri La Fontaine cu sediul la Bruxelles, Belgia, și dorea să afle detalii despre loja care a emis această diplomă. Pe această cale țin să îi mulțumesc lui David Bongard nu doar pentru semnalarea acestui prețios document ci inclusiv pentru eforturile depuse la obținerea acordului de copiere a documentului cât și a acordului de valorificare și publicare a sa. De asemenea, țin să mulțumesc Fundației Henri La Fontaine din Bruxelles, pentru deschiderea spre colaborare și acordurile emise cu generozitate.

Documentul semnalat este de facto o Diplomă de Onoare, emisă de către R:.L:.  Minerva , aflată sub obediența Marelui Orient al României. Data la care a fost emisă diploma este  2 Octombrie 1931. Prețiozitatea  documentului în sine dar și explicația faptului de ce acesta se păstrează în arhiva Fundației La Fontaine, o reprezintă însăși numele celui căruia îi era oferită diploma: Henri La Fontaine. Laureat al Premiului Nobel pentru pace în 1913, s-a născut  și a trecut la Orientul Etern în Bruxelles, Belgia.  Până acum nu s-a știut că  o lojă practic necunoscută din România i-ar fi oferit această diplomă de onoare. Documentul este foarte bine conservat și reprezintă o coală de hârtie cu textul aplicat în cerneală, manual, pe verticală coala de hârtie este parcursă de o panglică   ribsată de culoare violet cu tricolor pe ambele margini. Panglica traversează textul intercalându-l în partea superioară și inferioară trecând de pe verso pe față, formând astfel posibilitatea ca documentul să fie rulat și sigilat.Dovada   o reprezintă chiar sigiliul în ceară roșie încă prezent în partea inferioară a panglicii. Textul diplomei este scris în culorile roșie, albastră și neagră. În partea superioară dreaptă regăsim profilul efigiei zeiței Minerva alături de un vârf de lance, pictate în nuanță argintie pe fundal roșu. Zeița Minerva poartă pe cap un coif. În stânga efigiei regăsim amprenta în relief a sigiliului . Circular regăsim inscripția: R:.L:. Minerva Or:. București 1928. 30. IX E:.V:. Aceeași amprentă sigiliară în relief se poate distinge cu greu și în partea inferioară, la compartimentul semnăturilor demnitarilor lojii. Dedesubtul efigiei zeiței Minerva regăsim următorul ansamblu: Un compas și un echer contrapuse, cu litera G în centru; ansamblul este circumscris de un cerc dedesubtul căruia apare o ramură bifurcată de măslin care la rândul ei porneste dintre două spade încrucișate, cu vârfurile în jos. În partea de jos, între vârfurile spadelor apare  simbolul  Yin și Yang în culoare argintie. Sub acest simbol regăsim două inițiale: RI. Întregul ansamblu pictural se regăsește pe un fundal de culoare roșie. Semnatarii documentului sunt: Venerabilul Em. I. Papiniu:., Secretarul Corneliu Mihalescu:., Oratorul Alfred Paucher:., Primul Supraveghetor Alfred Nechuta:., Al Doilea Supraveghetor Edgar Somer:., Textul diplomei este în limba franceză și îl reproducem aici în traducere:

Marele Orient al României

R:.L:.Minerva

Diplomă de Onoare

Noi, Președintele Ven:. și ofițerii demnitari ai R:.L:.Minerva în Or:. București, reuniți solemn și acționând în numele R:. noastre L:., mandatați în acest scop în mod unanim de către membrii săi, îl proclamăm pe Ven:. și Il:. Fr:.

HENRI LA FONTAINE

Maestru de Onoare al R:.L:.Minerva

Și i se recunosc drepturile și privilegiile atașate. Drept semn al admirației noastre profunde pentru munca lui, îi oferim prezenta diplomă, în această zi,

2 octombrie 1931 la Or:. București

Ven:. Em. I. Papiniu:.

Secret:. Corneliu Mihalescu:.                                                      Oratorul:. Alfred Paucher:.

Primul Supr:. Alfred Nechuta:.                                                      Al Doilea Supr:. Somer:.

Până la momentul de față datele pe care le deținem cu privire la loja Minerva sunt destul de sumare. Asta chiar dacă în fondul Francmasoneria română 1921-1945 din cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, se regăsesc procesele verbale ale acestei loji, pe perioada 1928-1931. Loja apare menționată în Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România, specificându-se faptul că fusese fondată la 1928 și avându-l ca Venerabil pe Emilian Papiniu [1]. De asemenea, loja apare sub numărul 13, într-o listă a lojilor Marelui Orient al României, expediată la 23 Ianuarie 1929 Marii Loji a Saxoniei în Orientul Dresda [2]. Din diploma prezentată aici putem vedea că loja Minerva într-adevăr fusese fondată la 30 septembrie 1928 iar la finele anului 1931 încă mai era activă. Totuși, anterior fusese semnalat faptul că Emil I. Papiniu devine Maestru Venerabil al lojii Minerva în orientul București, la 17 decembrie 1925 [3]. Faptul nu poate fi decât o consemnare eronată, dat fiind documentul prezentat aici și care demonstrează că loja Minerva lua naștere abia la 30 septembrie 1928. Tot în aceeași sursă unde apare specificat anul 1925, găsim că între 1929 și1937, Emil I. Papiniu ar fi rămas Maestru Venerabil al lojii Minerva [4]. Nu va dura prea mult de la data semnării diplomei pe care o analizăm aici și la 25 decembrie acelasi an, Marele Orient al României va expedia Marii Loji Unite a Angliei o listă a demnitarilor Ordinului. În această listă, pe poziția cu numărul doi, în calitate de Președinte al Consiliului Ordinului îl vom regăsi chiar pe Emil. I. Papiniu, avocat la Curtea din București [5]. Emil I. Papiniu (1885-1962) a fost avocat, magistrat cu doctoratul obținut la Sorbona. A fost judecător și chiar președinte al Curții de Apel. De asemenea a activat și în calitate de diplomat al Legației Române la Istanbul pentru o scurtă perioadă. A fost decorat cu Legiunea de onoare franceză. În 1959 va fi condamnat [6]. În cadrul Marelui Orient al României va ajunge chiar Mare Maestru al Ordinului la 1933. Ca urmare a fuziunii Marelui Orient al României cu fracțiunea Sadoveanu la 15.04.1925, va deține mai departe demnitatea de Mare Maestru al Marelui Orient al României dar și pe cea de Mare Secretar Federal al Francmasoneriei Române Unite [7].

Carte poștală trimisă cu ocazia Anului Nou, purtând semnăturile Președintelui Consiliului Ordinului, Em. I. Papiniu și a Marelui Secretar pentru Externe, M. Solacolu

Colecția Alexandru Rufanda

Personalitatea lui Henri La Fontaine este bine cunoscută pe plan Mondial însă până acum nu s-a știut că ar fi avut careva tangențe cu Francmasoneria română. Henri La Fontaine s-a născut la 22 Aprilie 1854 în Bruxelles și avea să treacă la Orientul Etern tot la Bruxelles la 14 Mai 1943. A studiat dreptul la Universitatea Liberă din Bruxelles și tot aici va ajunge profesor de drept international începând cu anul 1893. În 1877 își începe cariera de avocat ajungând să fie recunoscut drept o autoritate în domeniul dreptului internațional. A fost un pionier în militarea pentru drepturile femeilor, inclusiv dreptul la vot. În 1883, încurajat de pacifistul britanic Hodgson Pratt, fondează practic prima societate pacifistă belgiană, Societatea belgiană a arbitrajului și păcii. Aproximativ în aceeași perioadă, fiind pasionat de alpinism, devine membru al Clubului Belgian de Alpinism, unde îl cunoaște pe Emile Vandervelde, care de facto va deveni nașul său pe făgașul socialist. În 1890, împreună cu sora sa, Leonie La Fontaine, înființează Liga Belgiană pentru drepturile femeilor. În 1894 intră în rândurile Partidului Muncitoresc Belgian, precursorul Partidului Socialist. Ulterior, fiind membru al Partidului Socialist, va reprezenta gruparea în Senatul Belgian. În cadrul Senatului a reprezentat Hainaut, Liege și Brabant-ul între 1895 și 1936. A fost consilier municipal în Bruxelles în perioada 1904-1908. Din 1930 până în 1936 a deținut mandatul de Vicepreședinte al Senatului Belgian. S-a implicat activ în lucrul Biroului Internațional Permanent al Păcii, astfel încât din 1907 devine Președinte al acestuia, funcție ocupată până la sfârșitul vieții, în 1943. Împreună cu Paul Otlet, va pune bazele Institutului Internațional de Bibliografie, organizație care în timp va deveni Federația Internațională pentru Informare și Documentare. I se va conferi Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1913, devenind astfel primul socialist deținător al acestui prestigios premiu. În 1919 a făcut parte din delegația belgiană la Conferința de Pace de la Paris. 

În plan masonic, Henri La Fontaine a făcut parte din loja Prietenii Filantropi, orientul Bruxelles, lojă în care a deținut și demnitatea de Venerabil pe parcursul a două mandate. De asemenea, a fost și Venerabil al lojii Albert al Belgiei din orientul Londra, pe parcursul anului 1915. A contribuit la dezvoltarea obedienței Dreptul Uman, făcând parte din loja Pacea din orientul Bruxelles, între 1929 și 1933. De facto, se implicase încă din 1911 în procesul de înființare a Dreptului Uman în Belgia. A fost și unul dintre membrii fondatori ai Ligii Universale a Francmasoneriei [8]. Unele surse ne indică, probabil ca rezultat al unei erori tehnice, data trecerii la Orientul Etern, 1934 [9].

Henri La Fontaine

Datorită unui document păstrat în fondul Francmasoneria Română din cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București, denumit Planşa de arhitecturǎ a Ţinutei Lojii Minerva din Obedienţa Marelui Orient al României. Cu participarea extraordinarǎ a Fratelui Henry La Fontaine, aflăm că la data de 2 Octombrie 1931, Henri La Fontaine se afla în București și lua parte la ținuta lojii Minerva. Anume în cadrul acestei ținute i s-a conferit lui Henri La Fontaine Diploma de Onoare prezentată mai sus. La adresa sa au fost rostite cuvinte de omagiere din parte fraților Gheorghe Solacolu, Emil Papiniu, Grigore Trancu-Iaşi şi Alfred Paucher.   După ce fratele Henri La Fontaine își făcu intrarea sub Bolta de oțel și și-a ocupat locul la Orient, Venerabilul Emil Papiniu a rostit următoarele cuvinte: 

Sunt profund emoţionat de prezenţa fr:. voastre între noi unde ne-aţi adus strălucita lumină a Occidentului şi nobleţea de gândire a unui Il:. Fr:. admirat şi stimat de întreaga lume; suntem fericiţi că în Templul nostru ne-aţi făcut marea favoare de a asista la o ţinută a R:.L:. Minerva.

Marele Orient al României m-a însărcinat să vă prezint sentimentele sale de respect, admiraţie şi de mulţumire pentru cinstea ce ne-aţi făcut. În numele Cons:. Ord:. al RR:.LL:. de sub  Obed:. M:.O:.A:.R:. şi al meu personal, vă prezint sentimentele noastre cele mai fraterne şi întreaga noastră admiraţie pentru uriaşa operă umanitară la care luptaţi şi lucraţi de zeci de ani; iar ca o dovadă a sentimentelor noastre vă rog să primiţi a fi Maestru de onoare al R:.L:. Minerva. 

Prezenţa Fr:. voastre va fi neştearsă în amintirea noastră: ea este ca o făclie care a venit din depărtare să ne lumineze şi să ne dea un nou îndemn de muncă.

Atunci când i s-a oferit cuvântul fratelui Henri La Fontaine, acesta a rostit următorul discurs:

Pentru mine este întotdeauna o deosebită bucurie să mă găsesc printre fr:.; în toate ţările pe care le-am vizitat, nu am ezitat să mă duc acolo unde ideile mele cele mai dragi sunt împărtăşite de atâţia fr:. merituoşi. Aparţin M:.O:. al Belgiei, R:.L:. Les Amis Philantropiques, socotită ca una din lojile cele mai avansată în idei; în această Lojă am fost iniţiat acum 55 de ani. În general Masoneria în toată lumea trece prin vremuri grele, căci trebuie să luptăm năpraznic pentru impunerea ideilor sale. Din nenorocire politica a pătruns în Loji, iar politica slăbeşte solidaritatea şi edificiul instituţiei masonice. Fraţii americani au luat o măsură excelentă şi rodnică, atunci când au exclus politica din  Lojile lor. Înţeleg totuşi că Lojile să nu se dezintereseze de chestiunile generale politice care frământă fiecare ţară, dar atunci politica pe care o fac să fie într-un sens înalt; fraţii cândies din Ţinută să aibe idei clare şi conforme Masoneriei. Să nu urmărim scopuri electorale:deplâng pe aceia care vin în Loji mânaţi numai de interese politice, căci aceia cu greu vor putea pricepe vreodată Masoneria.

            Loja mea cuprinde 400 de fraţi, de toate nuaţele politice, dar politică nu facem; am discutat probleme grave ale ţării mele, dezbăraţi de patima politică, căci am socotit că avem o înaltă misiune socială.

            Vă mulţumesc din suflet pentru primirea fr:. Voastre, primire care m-a mişcat mult ceea ce e o dovadă că ideile pe care le reprezint sunt împărtăşite şi de fr:. voastre. Lupt de multă vreme pentru ideile mele de pace universală. Până înainte de război eram socotit ca un visător, eram privit cu ostilitate şi preziceam în pustiu. Într-un nucleu refractar marilor idei umanitare, treptat ideea s-a infiltrat; regimul militarist ne copleşea pe toţi şi cerea o soluţie: prima conferinţă a păcii a adus în discuţie marele principiu de arbitraj între popoare; de atunci şi pînă acum, ideia a luat o importanţă considerabilă. Primul congres al păcii pe care l-am prezidat a dat rezoluţii pentru crearea Ligii Naţiunilor, dezarmare totală, un corp legislativ internaţional şi un tribunal internaţional pentru rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor între naţiuni. Din nenorocire, ideea nu a putut fi aplicată în intregime ci trunchiată.

            Treptata, ideea şi-a făcut drum, dar cu rezerve extreme; astăzi arbitrajul este soscotit ca unica idee salvatoare a păcii.

            Din 1920 ideea arbitrajului a prins rădăcini solide la Haga unde un cod de justiţie internaţională a soluţionat foarte multe chestiuni. În acest cod am introdus un articol prin care toate statele au obligaţia să vină la Curtea din Haga (art.36) în caz de neînţelegere. Mai târziu 56 de state au semnat Pactul de neagresiune Kellog, care stipulacă orice conflict trebuie soluţionat pe cale pacifistă. Totuşi ideea nu a ajuns la o complectă dezvoltare şi aplicare căci lipsesc mijloacele de sancţiune în caz de călcare a Pactului.

            Ca profesor de Drept internaţional am avut şansa să apuc aceste vremuri de transformare a omenirii, am contribuit şi eu cât am putut. Când acum 20 de ani apăram şi susţineam ideea arbitrajului între popoare, eram soscotit ca un naiv. La început am avut 7 elevi, printre care se afla şi un român, M.Pella, al cărui fiu dl. Vespasian Pella, munceşte cu râvnă pentru ideile transmise de părintele său.

            Ideea de pace şi de arbitraj între popoare îşi face drum pe fiecare zi. Sunt de părere că o idee trebuie susţinută cu toată puterea căci vremea aduce evoluţia ideilor- în mod lent- dar sigur. Liga Naţiunilor atât de hulită de unii a soluţionat până în prezent 200 de arbitraje între naţiuni, toate conflictele - de orice natură – pot fi soluţionate în mod pacifist prin arbitraj sau proces în faţa Tribunalului naţiunilor.

            La Bucureşti ideile noastre au fost primite cu un entuziasm surprinzător. Ideea arbitrajului a triumfat de vreme ce toate statele s-au obligat să se prezinte Ligii Naţiunilor în caz de conflict. Nu luptăm deci pentru o utopie ci pentru o idee realizată dar care trebuie perfecţionată.

            Fiecare stat are o armată cu care se apără sau atacă: vrem să prevenim un viitor măcel al omenirii care ar fi cu mult mai groaznic decât acel din care am ieşit de curând şi pe care nu îl putem uita. Un stat chiar dacă are dreptate într-un conflict cu alt stattrebuie să vină în faţa Tribunaului internaţional. Luptăm acum ca acest Tribunal internaţional să aibă mijloace de sancţiune faţă de acele state ce nu vor respecta angajamentul luat; vom cere ca orice trafic de arme să fie oprit,  ca aeroplanele să fie în aşa fel construite ca să nu poată fi transformate în 24 de ore în avioane de luptă şi bombardament. Va veni vremea când acest Tribunal internaţional va avea la dispoziţia sa flotă şi avioane care vor impune rezoluţiunile sale.

Problema e mare şi interesantă şi avem soluţii practice: iată problema actuală- armata internaţională; ideea a prins, vom veni treptat la o scădere a înarmărilor militare. În viitor contez pe voi - fraţi din toată lumea - să fiţi lucrători acestei munci formidabile [10].

Ținuta a fost suspednată la orele 10:30, ca mai apoi să continue cu raporturile Secretarului, Trezorierului etc.

Este extrem de important faptul că procesul verbal al acestei ținute memorabile s-a păstrat până în zilele noastre, pentru a putea reconstitui exact circumstanțele în care diploma prezentată mai sus a ajuns la Henri La Fontaine. Astfel, avem în față tabloul complet al acelor momente memorabile.

Dintre ceilalți semnatari ai diplomei prezentate aici, distingem numele Secretarului lojii Minerva, Corneliu Mihalescu. Numele acestui frate apare sub două forme: Cornel Mihăilescu, avocat și Mare Secretar al Marelui Orient al României în 1932 [11]  și Corneliu Michălcescu, avocat, membru al lojii Minerva la 1932 [12]. De fapt, în cazul de față avem de a face cu una și aceeași persoană. Mai mult, în lista demnitarilor Marelui Orient al României, expediată Marii Loji Unite a Angliei la 25 decembrie 1931, acesta figurează în calitate de Mare Secretar [13]. Într-o listă-raport a Marelui Orient al României, expediată Marii Loji a Saxoniei din Orientul Dresda la 30 decembrie 1930, acest frate apare cu numele C. Mihalesco, Mare Secretar pentru afacerile interne [14]. Într-o altă listă a demnitarilor Marelui Orient al României, întocmită la 20 februarie 1932, aflăm că fratele Corneliu Mihalesco, continua să dețină demnitatea de Mare Secretar [15].

Oratorul lojii Minerva, Alfred Paucher, este vărul primar al lui Marcel Paucher, soțul Anei Paucher. Se născuse la Fălticeni, la 15/28 Martie 1885. Licențiat în Litere și Științe, cu un doctorat în Drept. De numele lui este legat un detaliu de mare interes pentru istoriografia masonică românească cât și pentru medalistica românească în general: în 1950 Alfred Paucher va emigra în SUA, ducând cu el o bogată colecție numismatică, cu numeroase medalii ale unor loji românești. Alfred Pauker fusese inițiat la 26 Aprilie 1924 în cadrul lojii Unirea din orientul București [16].  În 1929 îl regăsim făcând parte din Comisiunea permanentă a Studiilor și Publicațiilor Masonice dar și în Comisiunea Specială Pentru Studiul Unirei Francmasonilor Regulați din România, a Marelui Orient al României [17]. La acel moment numele său era însoțit de apelativul Doctor, activa în calitate de avocat și era domiciliat în București, strada Acdemiei 15, Pasaj Comedia, scara B [18]. La 25 decembrie 1931 este semnalat deținând demnitatea de Mare Orator al Marelui Orient al României [19]  iar la 20 februarie 1932 încă deținea această demnitate [20]. În perioada 1930-1935 ar fi fost și Maestru Venerabil al lojii Redeșteptarea din orientul București iar în 1937 este semnalat ca făcând parte din loja Cavalerii Steagului [21]. În această privință există o scrisoare din 29 ianuarie 1931, adresată Marii Loji a Saxoniei, prin care se anunță că la 14 Ianuarie 1931, Alfred Pauker a fost ales în calitate de Maestru Venerabil al lojii Redeșteptarea din orientul București [22].

Primul Supraveghetor al lojii Minerva, Alfred Nechuta, era de profesie inginer. Pare să fi fost inițiat în loja Die Arbeit (Munca), în orientul București. Cel puțin primele mențiuni cu privire la activitatea sa masonică datează anume din această lojă la 1913. La 4 Martie 1928 este semnalat ca membru al Consiliului Ordinului Marelui Orient al României și participă la ședința Comisiei Speciale pentru studiul unirii Francmasonilor din România, la Brașov [23]. În 1929 este semnalat în cadrul Comisiei permanente a Relațiilor Exterioare a Marelui Orient al României dar și în cadrul Comisiei permanente a Riturilor precum și a Comisiei Speciale pentru Studiul Unirei Francmasonilor din România [24].  Avea domiciliul în București, B-dul Lascăr Catargiu 52 [25]. La 1932 este semnalat în continuare ca făcând parte din loja Die Arbeit iar la 6 Iunie 1933 este ales membru al Consiliului Ordinului Marelui Orient al României. La 1934 făcea parte în continuare din loja Minerva fiind și membru onorific al Consiliului Federal Superior al Francmasoneriei Române Unite. La 29 Aprilie va fi unul dintre fondatorii lojii Concordia din orientul București, sub obediența Marelui Orient al României, fiind ales Orator al acestei loji [26].

Cel de-al Doilea Supraveghetor al lojii Minerva și semnatar al diplomei prezentate, Somer, este de fapt Edgar Sommer, director de bancă, domiciliat în București, strada Puțu de Piatră 9 [27]. Conform anumitor date, ar fi fost cooptat membru la 9 Decembrie 1928 la cel de-al IV-lea Convent al Marelui Orient al României [28]. În 1929 îl regăsim în cadrul Comisiei permanente a Finanțelor a Marelui Orient al României [29]. La 25 Decembrie 1931, apare în lista demnitarilor Marelui Orient al României, având demnitatea de Maestru de Ceremonii [30]. Aceeași demnitate avea să o dețină și în 1932 [31].

Această scurtă prezentare a demnitarilor lojii Minerva, a Diplomei de Onoare emisă pe numele lui Henri La Fontaine dar și a discursului distinsului frate, este doar un mic aport la scoaterea din anonimat a lojilor românești, a personalităților implicate în parcursul masonic autohton. De asemenea, articolul de față se vrea a fi o contribuție la valorificarea documentelor masoneriei române mai puțin cunoscute și care ar contribui la formarea unei imagini de ansamblu, cât mai complete cu privire la istoria Francmasoneriei românești. Cu siguranță că mai avem de valorificat zeci de mii de documente, din zeci de țări. Însă, imi place să cred că nimic nu este imposibil, or, așa cum ne spune vechiul proverb chinezesc, O călătorie de o mie de mile începe cu un pas…

Note:

[1] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România, Vol. 2, Phobos, București, 2005, p. 357

[2] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 66v

[3] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 3, p.18

[4] Idem

[5] Alexandru Rufanda, Relațiile masonice româno-britanice. Sfârșitul sec. al XIX-lea – începutul sec. XX, Centrul Național de Studii Francmasonice, Editura Nestor, București, 2019, p. 146, 148

[6] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 3, p.18

[7] Ibidem, p. 19

[8] Daniel Ligou, Dicționar de Francmasonerie, Ideea Europeană, București, 2008, p. 562

[9] Idem

[10] Arhivele Naționale ale României, București, Fond Francmasoneria românǎ, ds. 3/1928, f. 53v-57r. Orig., 5 f. l. românǎ

[11] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 2, p.351

[12] Ibidem, p. 352

[13] Alexandru Rufanda, Relațiile..., op.cit.,  p. 146, 148

[14] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 61

[15] Ibidem, f. 64v-65

[16] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 3, p. 25

[17] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 72

[18] Ibidem, f. 72v

[19] Alexandru Rufanda, Relațiile..., op.cit.,  p. 146, 148

[20] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 65

[21] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 3, p. 26

[22] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 69

[23] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit., Vol. 2, p. 393

[24] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 72

[25]  Idem

[26] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 2, p. 393

[27] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 72v 

[28] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia..., op. cit. Vol. 3, p. 236

[29] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 72

[30] Alexandru Rufanda, Relațiile..., op.cit.,  p. 146, 148

[31] Arhiva Militară de Stat a Federației Ruse, Moscova, F. 1412k, I. 1, D. 5498, f. 65

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.