Interviu cu Marele Maestru al Marii Loji a Rusiei, Andrei Bogdanov

În cele ce urmează voi prezenta atenţiei cititorilor un interviu realizat cu Marele Maestru al Marii Loje a Rusiei, Andrei Vladimirovici Bogdanov. Ţin să îi mulţumesc şi pe această cale pentru că a acceptat să-şi facă timp pentru acest interviu. 

Varianta în limbă rusă a interviului poate fi accesată aici iar cea în limba engleză aici.

Andrei Vladimirovici, de obicei, oamenii asociază masoneria cu termenii putere, bani etc. Cum consideraţi personal, ce este de fapt masoneria? Vă pun această întrebare nu doar reieşind din faptul că sunteţi Marele Maestru al Marii Loje a Rusiei dar şi datorită faptului că aţi parcurs un drum lung în masonerie de-a lungul anilor. Aţi înţeles cumva sensul masoneriei încă atunci când eraţi profan?

De fapt, comparativ cu masonii din Occident, drumul meu nu este atât de lung în cadrul masoneriei ci durează doar 18 ani. Pentru Europa Occidentală acesta este un termen destul de mic. Pentru Europa de Est, da, este destul de lung. În acest sens aş menţiona faptul că de 11 ani eu sunt Mare Maestru şi în cazul multor aspecte pe plan internaţional în ce priveşte lucrările masoneriei, probabil că îmi sunt cunoscute foarte multe afinităţi. Însă, ce este masoneria... Ştiţi, eu nici pentru mine însumi nu am găsit un răspuns definitiv. Pur şi simplu, termenul de masonerie este unul multilateral. Aceasta este şi frăţie, şi studiu. Da, pentru cineva aceasta presupune doar contacte in sfera businessului dar pentru altcineva aceasta este spiritualitate, pentur altul înseamnă o jumătate de viaţă. Mulţi dintre fraţii noştri pur şi simplu trăiesc în masonerie. Avem şi dintre cei care vizitează foarte rar Loja. Ei plătesc cotizaţia, ne vizitează rar dar cu toate acestea se consideră francmasoni şi nimeni nu îi judecă pentru aceasta, ba chiar mai mult, nu sunt expulzaţi. Fiecare are drumul său în cadrul masoneriei şi fiecare vede în masonerie anumite frontiere personale.

Cum a fost drumul Dvs de până a deveni iniţiat? Pur şi simplu, foarte mulţi cred că odată ce ai fost „acceptat” în masonerie, viaţa ta se va schimba radical şi tot ce nu mergea cum trebuie se va rezolva de la sine. Cum a fost în cazul Dvs?

Dacă s-a schimbat radical viaţa mea?... Probabil că nu. Eu cred că s-au schimbat în mod radical consideraţiile mele personale cu privire la mai multe lucruri, la diverse situaţii de viaţă. De exemplu, masoneria m-a învăţat să planific. Adică, eu îmi cunosc programul pentru 5 ani înainte. Eu ştiu când, în ce zi, unde voi fi, la care convent sau cu cine mă voi vedea. Cunosc în interioriul Rusiei când şi cu cine mă voi întâlni. Aceasta sub aspect masonic. Dar dacă îţi planifici sub aspect masonic atunci şi în viaţa de zi cu zi de asemenea, planifici, cel puţin ce vei face peste o jumătate de an. Pentru viaţa în Rusia, sunt sigur că majoritatea covârşitoare nu ştiu ce îi aşteaptă peste jumătate de an.

Înţeleg că aveţi un program foarte încărcat. Totuşi cum găsiţi timp pentru pescuit, pentru culesul ciupercilor?

Masoneria nicidecum nu trebuie să îl incomodeze pe om în treburile sale de familie, de lucru şi mereu la iniţiere îi întrebăm pe candidaţi „Nu vă va încurca masoneria? Noi ne strângem odată pe lună (loja noastră). Acest fapt, nicidecum nu va incomoda familia Dvs, parcursul serviciului pe care îl aveţi?” Dacă omul este dispus să ofere 5-6 ore pe lună pentru lucrările Lojei, atunci nu vedem niciun impediment. Alt aspect este că de multe ori, persoana oferă din timpul său nu doar o zi pe lună ci mult mai mult, din proprie voinţă. Noi organizăm foarte multe evenimente caritabile însă iarăşi, fără a aduce prejudicii familiei. Ca acei bani să nu fie luaţi de la familia care ulterior ar putea să sufere lipsuri. Dacă sub aspect familial eşti bine, dacă bugetul personal îţi permite, dacă ai un venit decent şi îţi poţi permite să oferi un oarecare aport din acest venit în scopuri caritabile, acest lucru este salutabil. Mai mult, în cadrul masoneriei, în orice Lojă, avem „trunchiul văduvei”. Nimeni dintre noi nu trăieşte veşnic şi atunci când plecăm la Orientul Etern, rămân văduva, copiii, rudele. Şi anume în acest „trunchi al văduvei” se adună careva surse băneşti. Fiecare pune acolo, cu pumnul închis coborându-l în săculeţ, şi nimeni nu ştie cât ai pus. Mai mult, dacă cumva te afli în nevoinţă şi ai nevoie de mijloace băneşti, poţi lua de acolo. Nimeni nu poate vedea ce faci, astfel a fost gândit din start. Şi nimeni nu îţi va spune nimic dacă te afli în nevoinţă. De aceea familia, este pe primul loc. Mai întâi – familia, apoi - Patria, apoi – Masoneria.

În lojile masonice nu sunt acceptate discuţiile pe teme politice şi religioase. Totuşi, Dvs activaţi în sfera politicului, ba chiar ceva timp în urmă aţi fost liderul Partidului Comunist al Dreptăţii Sociale. Iar în Rusia, după cum bine cunoaştem, în timpul puterii sovietice (eminamente comunistă), francmasoneria a fost scoasă în afara legii. Personal, cum îmbinaţi, sau aţi îmbinat, aceste două aspecte?

Francmasoneria în Rusia a fost scoasă în afara legii încă pe timpul ţarismului. Şi apoi, francmasonerie regulară nu exista în ţară, astfel, nu mi se pare pe deplin corect să afirmăm că puterea sovietică a interzis francmasoneria. 

Cum aţi ajuns la masonerie?

Probabil aşa cum ajung majoritatea. Am aflat că un prieten apropiat este mason. Îl cunoşteam foarte bine şi conştientizam că el nu ar fi putut frecventa o organizaţie dubioasă. Probabil un an sau doi m-am documentat şi iată că în anul 2000 am fost iniţiat. Mai exact, în anul 2000 am devenit ucenic iar în 2001 am fost admis la gradul de calfă, apoi maestru.

Aţi menţionat la un moment dat în discuţia noastră că aţi vizitat de mai multe ori România.

Da, în România am fost de aproximativ 25-30 ori. Am reuşit chiar să pescuiesc  acolo.

Unde anume? Aveţi careva locuri care v-au plăcut cu precădere?

La Dunăre, aproape de mare, în Deltă. Apropo, în România de cele mai multe ori mergem împeună cu fraţii din Republica Moldova, din cadrul Marei Loji a Moldovei. În Moldova am vizitat Cricova, mi-a plăcut foarte mult. De asemenea, fraţii ne-au organizat o excursie.

Care a fost cel mai mare trofeu în România?

3 exemplare de avat, de dimensiuni impunătoare. Însă am pescuit şi ştiucă, şi şalău.

Dar în cariera Dvs de pescar, care este cel mai mare trofeu de până acum?

S-a întâmplat în Astrahani, la noi, în Rusia. Am pescuit acolo o ştiucă de aproximativ 5 kilograme şi câţiva somni de până la 25 kilograme. Însă pentru somn, acesta nu este nicidecum un record. În astrahani se pescuiesc exemplare de somn de la 60 la 90 de kilograme.

Aţi menţionat anterior Marea Lojă a Moldovei. Aveţi relaţii strânse?

Da, avem relţii foarte strânse. Chiar nu demult, la Conventul din Permi, ne-am întâlnit cu reprezentantul Marii Loje a Moldovei. Am vizitat Republica Moldova doar de două ori. Însă cu Marele Maestru al Marii Loje a Moldovei ne întâlnim adeseori în Franţa, în Marea Britanie. Soţiile noastre sunt prietene. 

Vă mulţumesc şi sper să ne vedem din nou cât mai curând.

*Preluarea sau reproducerea materialelor prezentate în acest articol se poate realiza doar cu indicarea link-ului sursei, trebuie citată sursa și autorul. Preluarea integrala se poate realiza doar în urma unui acord încheiat cu autorul articolului. Materialele publicate aici sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.